Prajitura Marga
postat pe 13.03.2006 de tudor
Mai oameni buni, chiar ati uitat de celebra prajitura “MARGA”? Un fel de paleu dar mult mai mare si cu o crema foarte tare ce unea cei doi biscuiti uscati. Bineinteles ca in crema am gasit deseori bete, cioate…
Vorbesti de eugenii?
Nu de eugenii. Erau rotunde si cam de 10-12 cm in diametru. Aveau o crema gris-bej. Nu se poate sa nu stii. Erau un cuplu celebru MARGA si CORABIOARELE..
da, da … adauga si celebrii “biscuiti spritzati”
Eu de Marga n-am auzit niciodata, în schimb mi-e tare dor de “Ora 12”. Era o prajitura delicioasa cu frisca si ciocolata, care mergea de minune cu citronada facuta în dozatorul cu doua cuve a cofetariei.
Cât despre citronada (tatal meu ma îndemna sa pronunt cu “s”, ca cica asa e corect – nume frantuzesc, de), nu cred ca acum mi-ar mai placea, dar la momentul respectiv o apreciam enorm, deoarece îi asociam gustul cu ideea de a merge la cofetarie. Răsfăț, monșer!
Nici eu n-am auzit de Marga (stiu doar de margarina Marga). Pe langa citronada mai exista si oranjada. Stiu ca era sub forma de praf la pliculet de un leu parca si de cele mai multe ori o dadeam pe gat in starea in care se gasea, n-avea nimeni rabdare s-o faca suc. 😛
Si daca va mai aduceti aminte, eu parca le simt si gustul … Biscuitii Chindia – in cutii de carton galben pe care era desenat turnul Chindiei. Piscoturile Scufita Rosie pentru care economiseam multa multa vreme : )
..ah…da..buna mai era citronada aia..un deliciu..pe vremea aia 😀
ddaaaaaaa…de marga imi este tare dor, nu are de a face cu nici un piscot de acum. dar de braga ce ziceti? mai tineti minte. Eu anul trecut am gasit la un chiosc insa nu a avut acelasi gust ca in anii de mult trecuti. Sper ca intr-o zi sa mai mananc si o marga sau o corabioara
Nu cumva Marga e prajitura pe care bunica din Ardeal o numea “ishler”? Avea si o glazura de “ciocolata” – ca altfel nu pot s-o numesc… si crema era cam gretoasa, nu era întotdeauna tare…
Daaaa Marga..era una dintre chestiile care se gaseau mereu la cofetarie, vechi uscate, si cu o crema gretoasa…dar le cumparai ca altceva nu prea gaseai:))…mai erau “inlocuitorii de alune” adica naut prajit…aveai toate sansele sa iti rupi dintii in chestiile alea. AA si turta dulce care era incredibil de tare…de atunci am aversiune la turta dulce!
In schimb prajiturile cu frisca de la cofetariile cu “laborator propriu” erau tare bune, si un “must” la masa de duminica.
Da…prajiturile cu frisca de la cofetarii(daca le nimeream proaspete) , impreuna cu un pahar de suc,nu de unica folosinta…,suc pe care il puteai vedea cum circula printr-un aparat transparent..amintiri