LaTrecut

pocnitoare, invizoace si cornete! vai cat am suferit din cauza lor (deh, baietii astia) !

Mai era pocnitoarea zisa si “cu injector”. Dintr-o bucata de lemn se confectiona un miner in forma de L. La capatul minerului se instala “injectorul” – zice-se ca era o piesa de la un motor de tractor. Prin gaura injectorului se vira un cui facut si el L. De la capatul celalalt al minerului pornea un elastic facut din camera de bicicleta si se prindea cu el cuiul. In gaura injectorului se punea pucioasa de chibrituri, se scotea cuiul astel incit sa ramina intr-un echilibru instabil dat de elastic. Apoi se lua pocnitoarea in mina si se stringea elasticul pina cuiul revenea cu putere in gaura sa percuteze pucioasa …

fumigene

petardele
cele facute in banda izolier cu 2 pietricele,minium de plumb parca…nu mai stiu
da tin minte ca faceau niste urme pe blocuri…:))

tzevile cu cornete cu bolduri in varf(optional) cu care le urmaream -de obicei- baietii pe fete prin parcarea blocului

prashtia cu zgarci de la masca de gaze,fumigene din mingii de tenis de masa

era razboi mondial la mine in cartier cind incepeam cu pocnitoarea pe baza de surub…
campioni erau aia care aveau injector sau petarda, da aia care aveau tun cu carbid erau dementzi, multi dintre ei au umplut spitalele…
mai era o chestie, un fel de nemetal care, noaptea, frecat de asfalt, facea niste scintei incredibile…
nici acum nu am aflat ce erau alea…
siliciu, ziceau copiii…

da de celebrele “tubermane” mai stiti?
ce razboaie ieseau si cu alea…
erau unii care isi faceau cu trei patru tzevi, cu “munitie” infipta pe “arma”, aia erau rambo…
ma prindea mama cu asa ceva, jar mincam…

La pocnitoarea cu injector (diuza se zicea la mine in zona) e exact cum spune Iliuta numai ca in loc de lemn pentru constructia ei se folosea o teava subtire de PVC (dinacea utilizata pentru trasul firelor de curent prin perete) se fura usor o astfel de teava de pe numeroasele santiere de constructii.

Si ar mai fi o pocnitoare pe care nu o stiu foarte bine ca si compozitie caci n-am facut dar am auzit si am vazut pe vremurile acelea. Se amesteca miniu de plumb cu pilitura de fier parca si se invelea in staniol si apoi in leocoplatul acela roz pana se obtinea o bila de marimea unei mingi de ping-pong si se arunca spre perete (de obicei era folosit peretele scolii care arata ca dupa razboi)

mah, cea mai evoluata era aia cu cartusu de la robinet… tot pe principiul injector… cartusu de la robinet are(avea) o gaura in care intra surubu… si acolo bagai catran de la chibrit, un cui deasupra (il legai cu sarma sa nu cada) si toata instalati o puneai in capu unei tevi… mai lunga, k facea urat… si pe urma dadeai cu cuiu de pamant si… BUM!

goldyeman Said,
minium de plumb si bronz aluminiu staniol cremene si banda izolatoare………….. parca venea primavara.. infloreau niste pete pe blocuri… ehe..

secret agent Said,
chiar.. )
ce era dracia aia … ca vesnic aveam buzunarul la pantaloni rupt metal nemetal siliciu nesiliciu era greu rau…

heheeee… puşcoacele din ţevişoară de cupru, şi percutor din cui îndoit, pat din lemn, tăiat în formă de pistol… cu o fâşie de cauciuc tăiat dintr-o cameră veche de tractor, sau… dacie!! ) pe post de “trăgaci”.

sau cheile care aveai gaură pe interior… aveam la mobila din dormitor asemenea chei… tot cu cui, dar se prindeau ambele în sârmă mai groasă, se forma un U, la un capăt cheia, la celălalt cuiul… şi în interiorul cheii tot pucioasă de chibrite băgam…

cum se bubuia?? simplu… dădeai cu sete cu cuiul de beton!!

cheile rezistau la vre-o 3-4 bubuieli, apoi se despicau.
era disperată mama cu cumpăratul de chei (alea se găseau, la ferometal ) )

mă mir şi acum cum naiba am scăpat nezgâriat… am avut colegi de şcoală răniţi serios de chestiile astea…

sau bubuitoarea cu conserva şi carbidul??
asta valabilă mai mult la ţară…. îi vedeam p-acolo, în sat… după vre-o ploaie, carbidul (se găsea berechet la IAS!!) în băltoacă, repegior conserva cu gura în jos, peste carbid… cum naiba bubuia (nu părea să umble careva cu chibrit, ceva) dumnezeu şi profa de chimie ştiau ))… dar credeaţi că îndrăzneam să întreb?? era caz penal!! serios!!

şi praştiuţa cu scoabe din bolduri, sau liţe mai oţeloase…
vai de… fesele şi cracile fetelor!! )
sârmă de instalaţii electrice mai de forţă… cam de 2 mm grosime… se tăia o bucăţică din izolator la capete, şi se băga o şuviţă de elastic scos din elasticul ăla cu 4 sau 5 fire, parcă… iar bucăţica de izolator era băgată forţat peste sârmă şi elastic…

tubermane??
alea cu cornete mai erau cum mai erau… dar alea cu orez, făcute din ţevuşcă de carioca… aia în care era pâsla colorată, nu aia mare, de o ţineai în mână…

şi era criză de alimente… dacă ne prindeau mămicile că şuteam orezu’… nu mai stăteam calm pe scaune (şi la scoală, pe bănci) o săptămână!!

la şcoală, “proiectilele” se fabricau dintr-o bucăţică de hărtie smulsă din caiet, şi mestecată niţel… şi alea, umede, proaspete, se lipeau de ceafa “victimei”. sau de tablă, dacă erai ghinionist!! )

Amestec de minium de plumb cu bronz de aluminiu se puneau intr-o hartie cu pietre (optional shi ceva bile de rulument in caz k era aruncata in vreun loc cu multe geamuri shi fara oameni) se invelea cu banda izolier atza groasa ce se gasea …. sau acelashi amestec se punea in tuburi de medicamente se gaurea dopul se introducea o artifice se aprindea artificea shi o luai la fuga
(cunosc asta pt. k in urma acestui amestec am stat vreo 2 luni in spital dupa ce mi-au explodat in fatza 3 kg de amestec)

se lua una bucata carlig de rufe si un dop de plastic (gen “sticla de sampanie”, gaurit pe interior)
pe post de “munitie” se foloseau boabe de fasole uscata (cu cat era mai uscata, cu atat era mai de calitate)
se dezmembra carligul, se arunca arcul , se puneau “picioarele” spate in spate si se introduceau fortat cu partea mai groasa, (“de prindere a hainei”), in dopul de plastic.
intre capetele ramase libere se incarca munitia, cam la 1/3 din lungimea “proiectilului” iar “tragerea” se executa prin comprimarea intre degete a “armei”….vai de saracele fete…he he he…;))
( damn…a trebuit sa reconstruiesc acum nebunia aia….ca nu mai stiam principiul de functionare…si e ora 05.35 ) )

..imi aduc aminte de cand eram copil,la tara dupa ploaie faceam din lut (argila) ghiulele si le puneam in varful unei vergi elastice de alun si aruncai cu putere inspre casele cu acoperis de tabla ..sa vezi atunci festival de pocnituri si de injuraturii…:)

Maverick, nu numai la ţară!!!

nu stiu astia din ziua de azi sa se distreze!

Eu aveam o “arma”facuta din injector diesel in care de cele mai putine ori punem fosforul a 7 chibrituri,am incarcat odata “arma”cu 15 chibrituri de Gherla (ereu chibriturile cu cel mai mult si bun fosfor din tara)de abia mai statea cuiul la locul lui,dupa ce am tras aces cui,am aruncat “pistolul”la cativa metri.In momentul bubuiturii s-a rupt teava din tuberman din care era confectionat manerul in doua iar cuil nu l-am mai gasit,mi-au tiuit urechile intreaga zi,a fost cea mai tare bubuitura auzita dintr-o astfel de “arma” COOOOOL!!!!!Sa nu mai vorbim de tunurile cu carbid,odata am jumulit jumatate din frunzele caisului di gradina bunicilor,ce a urmat…

Cum dreaq se face pocnitoarea aia cu suruburi si punga ca vreau sa incerc

mai era si teava cu cornete……
doamne ce mai vremuri

Teava cu cornrte facea parte di alta categorie de armament,asta intra in aceiasi categorie cu prastia,nu cu armele de foc!I-am umplut sufrageria vecinei mele cu cornete intr-o vara!!Hi,hi, ce tare a fost…

La mine in cartier erau in voga farsele pentru simplii trecatori de pe strada.
Metoda 1: mai pe inserat, legam o atza de un portofel sau un fir de pescuit de o bancnota si o puneam pe trotuar. Si unu statea vis-a-vis in cabina telefonica si cand venea cineva sa ia prada ala tragea de atza

Metoda 2: umpleam o minge de fotbal cu pietris si o lasam ostentativ langa terenul de fotbal. Si cand venea unu prin trece il rugam sa ne dea putzin mingea, si daca alegea sa o dea cu piciorul era vai de piciorul lui.

Metoda 3: intre placile de beton de pe trotuar erau niste portiuni inguste de smoala. In smoala aia bateam un cui destul de lung si gros, si deasupra lui puneam un paharel de la suc sau inghetzata ( asemanatoare cu cele de unica folosinta de astazi) si unii trecatori dadeau cu piciorul in paharel si isi “avariau incaltamintea”

vara cand era cald, bateam un cui in asfalt, il scoteam, apoi puneam gamalii de chibrituri in gaura, puneam cuiul la loc si din picioare, lasam sa cada pe el un bolovan mare. Bubuitura puternica facea sa sara bucati considerabile de asfalt )

hei, pana la urma, stie cineva ce “aliaj” era ala care facea scantei pe perete?
Nici acum, dupa 20 de ani, habar nu am ce era ala…

@ razvy : Pocnitoarea aia se facea asa: luai doua suruburi de acelasi calibru (obligatoriu groase) si o piulita cu care le uneai. Inainte a asta insa, de capatul unui surub legi punga, pur si simplu bagi un surub printr-un colt al pungii si apoi ligi in jurul florii surubului. Infiletezi piulita pe acel surub, dar numai pe jumatate sau aproape jumatate, bagi fosforul de la cateva bete de chibrit in piulita, apoi infiletezi si celalalt surub pe piulita. Vei avea astfel doua suruburi cap in cap, unite de o piulita. Arunci dispozitivul in sus si… o iei la sanatoasa. Punga are rol de stabilizator, astfel incat dispozitivul sa cada perpendicular pe pamant.

@CristiC – magneziu era.
Am fost cu cativa amici de la bloc pe platforma Pipera si am venit inapoi cu cateva…multe plase “d’un leu” pline cu pilitura de magneziu. Am umplut un tomberon (metalic pe atunci) de gunoi dupa modelul: un strat pilitura de magneziu, un strat apa, un strat…..tot asa. Flacarile au ajuns pe la 50-60 m inaltime, din tomberon nu a ramas nimic, militia nu ne-a gasit.

beton a fost acea perioada din care imi amintesc toate aventurile astea! imi placeau foarte mult tevile cu cornete cu care ne jucam pana se lasa noaptea!

ieri am fost intr-un magazin mare si am vazut o gramada de jocuri vechi in format nou(Nu te supara Frate, piticot, etc) in cate doua trei variante; si multe altele! ma gandeam ce oferta puternica au cei din ziua de azi .. poate ar fi fost frumos sa fi avut si eu asa posibilitate de a alege cand eram de varsta lor dar s-ar fi pierdut farmecul altor jocuri autohtone .. oricum nu mai e posibil sa se bucure copii la un joc gen “Nu te supara frate”. Eu as fi sarit in sus daca primeam asa ceva!

magneziu… nu cred. erau niste “pietre” negre la culoare, niciodata nu am vazut una de-aproape. Smecherii care aveau asa ceva, nu le aratau la oricine (habar nu am de ce).
Din cate stiam eu, magneziu se oxideaza extrem de usor, la chimie trebuia tinut sub bariera de… sodiu? Oricum, cand profa vroia sa ne arate cum arde magneziul, il scotea dintr-un borcan.

enigma ramane: ce “aliaj” era ala care facea scantei pe perete?

Daca aflam de unde se procurau acele “pietre”, cred ca aflam si ce erau. Si mie mi se pare interesant. Erau fie un aliaj piroforic, fie ceva mineral (pirita produce scantei; era folosita la aprinderea focului).

Cineva spuneau ca erau grele de ti se rupea buzunarul; magneziul este mai usor decat aluminiul si nu produce scantei la lovire, deci sigur nu erau magneziu.

dar de renumitele “cartonase” va mai amintiti? erau fetzele (ambele, dar spatele nu era prea valoros) de la cutiile de chibrituri care se asezau unul peste altul intr’un cerc (“casa”), cate “n” bucati de fiecare jucator (valoarea fiecarui cartonas diferea – erau cele straine care putea face cat 50 de gherla sau cele cu cai/flori/masini care la fel erau peste cele de gherla sau pal braila) si se incerca “scoaterea” lor din cercul respectiv cu o piatra plata (varianta din muntenia) sau cu o bucata de carton cu smoala din acela de pus pe case si legat cu sarma sub forma de portofel in moldova (unde se chema “buca”), de la o linie trasata la cel putin 5 m, distanta crescand in functie de categorie (cu cat cresteai in varsta jucai de la o distanta mai mare. si se tot juca, pe stilul turn-based (dar parca daca reuseai sa scoti ceva din “casa” mai aveai dreptul la o lovitura, pana se terminau cartoanele din cerc. in buzau la bunici se isca la sfarsitul verii o adevarata isterie cand veteranii (si campionii in acelasi timp) isi “donau” cartonasele pt ca tocmai se incheia sezonul (deh, incepea scoala) si ca atare ne fugareau de ne ieseau ochii (de fapt noi fugeam dupa ei) aruncand cate un cartonas la 100 m sau aruncandu’le de pe garduri prin iarba de ne bateam ca chiorii pe ele…dar dupa aia eram tare mandri de cartoanele noastre…bine’nteles ca cel mai bine se juca in mijlocul strazii, unde era asfaltul de calitate. tin minte ca in perioada respectiva tocmai aparusera mini-cutiile de chibrituri sub forma de plic care aveau niste zodii parca pe ele (luate de la polonezi cred) si care la fel valorau o gramada (25 pal braila parca). si cum mai cautam pe strada cutii goale de chibrituri.

Daa….. noi in muntenia le ziceam ruble la cartoane iar pietrele erau numite paiele. De cand se facea cald si frumos ne pregateam pentru campionatele din timpul vacantei de vara… mergeam pe malul garlei sa cautam paiele de calitate, de obicei pietre mari si plate din sist bazaltic (asta am aflat-o ulterior prin liceu) si le frecam de nebuni zile intregi pe asfalt, pentru a le aplatiza si a face sa dispara cat se poate de mult asperitatile. Mergeam prin oras in cautarea unor ruble de calitate, iar mersul cu parintii “in statiune” era un prilej minunat de a colecta ruble de calitate, in special straine (cu scorpioni, cai si alte animale). Mai erau si chibriturile mari, cu cutia din placaj subtire cu o foarfeca pe fetze.

Era o adevarata arta sa dai cu paiaua sa se duca atata amar de distanta pana la cerculetul unde se asezau rublele. Stiu ca cele care ramaneau in cerc nu se luau, ci numai cele care sareau in afara cercului. Daca paiaua depasea cerculetul, mai aveai o sansa sa dai “din spate” dar daca erai sub 3 pasi dadeai din picioare, cu riscuri mari sa iti spargi paiaua.

Alte variante: Cu bidonul de ulei de masina de 1 litru umplut cu nisip sau cu lantul taiat de la catzelul din spatele casei (asta era ucigator, culegea tot, si ruble, si florile de pe marginea drumului).

Dar gropi pline cu apa si nisip cam pe undeva pe un teren de joaca si cand trecea unu sau chiar colegi si isi lasau pantofu sau se murdareau.

mai era o gluma proasta: infigeai un bat de chibrit la butonul de la lift pentru etajul 10 astfel incat cine se suia in lift avea parte de o calatorie mai lunga pana la destinatie.

blocarea liftului cu batul de chibrit

capcanele pentru pisici (laturi)

blocarea cu ajutorul unei sarme a femeii de servici in ghena de gunoi.

paienjeni si alte ganganii urate bagate in cutii de chibrituri

a, si mai era o gluma proasta:
puneau pe unul mai mic :
-pitic, hai sa te vad daca faci 5 tractiuni la bara de covoare.
dupa 2 tractiuni ii trageai pantalonii jos.

sau trimiteai pe unul mai mic la paine , ii dadeai bani sa iti cumpere o ‘felatie’. partea cea mai tare era cand spunea chestia asta vanzatoarei.

morcovi bagati in teava de esapament.

glume cu oglinda. (cat mai mare cu atat mai bine), reflectai lumina soarelui spre casa cuiva. efect strobo.

faza cu injectorul ii cel mai tare…si functioneaza foarte bine.in loc de lemnul facut in forma de L se poate folosi o clantza de la usa…;)

Aveti grija cu injectorul, e destul de periculos. Nu incercati mai mult de 3 bete odata. Vad ca nu spune nimeni de mitraliera cu orez In Muntenia (poate si in rest), taiai o carioca veche ca sa obtii un tub de dimensiuni potrivite, practicai o gaura pe tub (cam la 3-4 cm de capatul pe care trebuie sa iasa orezul apoi gaureai o cutie de plastic de medicamente (de-aia de vitamina C) astfel incat sa intre tubul (spre capatul de jos al cutiei) iar gaura tubului sa fie in sus in interiorul cutiei. Apoi puneai orez in cutie (puteai s-o si umpli) si cand suflai tragea pana se termina “munitia” sau suflul .

Dar cu mingea de 35 umpluta cu pietris ati uitat? Erau 2 faze pe care le faceam:

1. mingea aliniata frumos ca si cum am fi jucat barile, si-l chemam pe unu mic sa dea el primu… (imi aduc aminte de o victima, un ciutan din fata blocului care nici macar n-a reusit sa clinteasca mingea din loc, insa a luat dat bine cu fata de pamant).

2. besica lasata langa “terenul de fotbal”; cand trecea cate o gagicuta o rugam sa ne dea si noua mingea… e cam naspa cand esti pe tocuri si incerci sa dai cu piciorul intr-o minge de 5kg )

Cred ca eram o intreaba generatie de genisti sau cel putin de piromani dupa ce vad scris pe aici. Si eu am bubuit cu armatura de baterie de chiuveta, cu carbit fie el pus in cutia de ness fie pus in teava fie (aici se bagau copii mai mari) in cazan. Ultima varianta era si cea mai periculoasa pentru ca se punea mult carbit si cazanul avea un recul fantastic – nu pot sa imi explic ca nu a pocnit pe niciunul- si era necesar a se aprinde cu ajutorul unei prajini timp in care toti stateam pe burta ca la razboi . Tot in legatura cu bubuielile cea mai tare faza pe care mi-o amintesc s-a petrecut prin toamna lu’ 89 cand niste idioti, cred ca erau de liceu, s-au apucat sa foloseasca pe post de teava unul din stalpii care sustineau poarta scolii la care invatam eu. Stalpul fiind destul de gros astia au considerat necesar sa nu se zgarceasca la carbit si rezultatul a fost ca din cauza socului poarta a sarit din balamale. Nici pana in ziua de astazi nu am aflat cum l-au aprins.

Fumigena

Dintr-o minge sau mai multe de pingpong minge dinaia de plastic galbena faramitatio bine si punetio in staniol de la ciocolata sau tigari si dati foc dupaia dupa ce ia putin foc plasticu stingetio repede si dupaia lasatio sa vedeti ce fum o sa fie

@Gabi
In legatura cu injectorul, in 94 sau 95, un bou mi-a tinut inspre fatza injectorul (Dioda ii ziceam noi in Banat, Resita) si era sa-mi pierd vederea la ochiul drept, 3 luni am avut de tras la curatat de fosfor ars de pe pupila dreapta… nu va jucatzi cu focu ca arde

fumigena 2: desi nu cred ca multi vor sa-si descompleteze setul de rummy made in Mediash, doar daca aveti setul incomplet ) dar va zic eu ca ard piesele de rummy de Mediash… de nu va vedeti la 2 metrii din cauza fumului, se inveleste piesa de rummy in staniol si se incalzeste la foc pana scoate fum

Ciocane.
Un cilindru din metal cu o gaura pentru un surub de 8 (gaura fara filet). Cu un maner de 30 cm atasat. Asta era facut din metal si trebuia un atelier serios.
In gaura se punea pucioasa de la bete de chibrit, apoi se introducea surubul si se lovea de beton. De preferabil in plan orizontal.
Varianta serioasa era cand se adauga “trotil” (asta chiar e explozibil militar obtinut prin taierea unor capse detonatoare expirate si aruncate pe camp!!!) si apoi pucioasa. Face un zgomot infernal si are un recul fantastic, se intampla sa iti smulga ciocanul din mana si sa-l arunce la 30m.
Daca dupa explozie scotea fum, mai pocnea odata. Am reusit de 7 ori cu o singura incarcatura

Mai sunt povesti cu respectivele capse detonatoare dar alta data.

PS. Acele focoase sau capse etc exista si acum si sunt accesibile pe camp oricui vrea sa sape vreo 2m. Dateaza de prin anii ‘60 cred.

eu sint din Galati,si la noi chestia aia cu diuza si teava de plastic cu cui in forma de L se numea “tendon”,era o diuza o teava de pvc un cui si un elastic niste paie de chibrit si era sarbatoare , imi aduc aminte ca in grupul de copii de la bloc unei fete i-au luat paritii un training nou din silon si seara eu m-am gindit s-o sperii pocnind la fundul ei,binenteles ca pantalonii sau topit si a venit cu maicasa la usa la mine sa-i cumpar alt training. oricum mai aveam o groaza de alte pocnitori de,la cea cu surub pe care o aruncai in sus si fugeai ,cea din doza de la chiuveta legata cu un cablu gros in forma de miner si un cui pe care il numeam teu,pina la cutia de nes cu carbit si tunul cu carbit ,adica o teava mai groasa la capat cu un spay gaurit si lung de vreo 40 cm ,acum ma uit la copii cu tristete ca abia daca mai joaca un fotbal sau o patratica nu mai zic de ascunselea ,castel-castel 1,2,3,teava cu cornete,capra(lapte gros)cate oua are baba,cite si mai cite idiferennt de zona unde locuim,oricum am avut o copilarie frumoasa si cu multa miscare ceea ce in ziua de azi este tocmai invers……

@goldyeman

erau cele mai faine chestii… parca si acuma vad in fata mea negreala aia de pe blocuri D

fumigenele impachetatae in staniol niste bucati de mingi de ping-pong…….erau de adreptul ninja style

Pe asta ultima cu spray am folosit-o cel ai des. cand apaream in vacanta de iarna stiau toti vcinii ca pana dupa sarbatori nu vor mai avea liniste!

FRATILOR AM FOST NEBUNI.ASTIA ERAM INAINTE DE 89.LA NOI I-A SARIT DOPUL L.A UNUL AN BUZA SI L-A ARANJAT PE VIATA,ERA BAGAT CARBID AN STICLA.LEGAM PRASTIA AN FATA PE O BUC.DE LEMN IAR ELASTICUL ERA TINUT ANTINS DE CARLIGUL DE RUFE DE PE SARMA LUI MAMA.ARBALETA SE NUMEA

mai era si petarda cu ,cuiu! se ia un cui(piron gros) se da gaura in asfalt ciment beton(nu conteaza) de vreo 5 cm, apoi curatati 5-6 bete de catran in gaura facut pe urma introduceti cuiu cat intra fara sa fortati apoi luati o caramida un pietroi si aruncati peste cui! pocneste mai tare decat o petarda!