geea :
norii negri era serialul polonez.

În “Norii negri” era unul (personajul principal) pe care ceilalţi îl strigau “panie polkovniku!” (citeşte ca-n româneşte). Adică un fel de ” domnule căpitan”, după poloneza mea de doi lei, de copil retardat mintal de clasa a patra (cam 9-10 ani aveam aveam atunci când se difuza filmul acesta).
Tot ce mai ţin minte e că “panie polkovniku” ăsta era îmbrăcat în negru, purta o pelerină tot neagră, şi fugea călare pe un cal printr-o pădure. Galopa, mai bine zis! Iar la brâu purta o sabie de cavaler teuton, iar afară ploua şi era toamnă.
Mă rog, sabia n-are nici o legătură cu ploaia şi cu toamna, dar astea sunt singurele lucruri pe care mi le mai amintesc.
Genericul de început era tare mişto, fiindcă-l arăta pe “panie polkovniku” călare pe cal, venind în galop spre aparatul de filmat, cu sabia scoasă din teacă şi întreptată înainte, timp în care pe ecran apărea şi titlul filmului scris mare, în poloneză. Avea o melodie foarte antrenantă, o învăţasem pe dinafară.
Şi-acum mai ştiu frânturi din ea, dar n-am cum să vi le reproduc în scris, căci literele alfabetului latin nu ţin loc de note muzicale (ceva cu “ta-tam, ta-tam, norii negrii!…”)

si vreau si eu racheta alba daca o are cineva.