LaTrecut

in Craiova, jocul “cornete’ se numea “tubermane”, asta datorita tzevilor de “tuberman” prin care se “tragea” cu cornetul
)

de ce copiii din ziua de azi nu se mai joaca macar un joc din cele de mai sus? wtf?:( frunza sau leapsa au fost inlocuite cu counter strike, right?

mai era si hotii si vardistii..ce ne mai alergau baietii..ulala:)

mai era si GEAMIIIIIIIIIIIIIIIII !!!!!!!!!!!!!!!
se joaca in 2 echipe cu conserve din gunoi, goale si neturtite.

daca nu stiti jocul sa-mi spuneti sa vi-l explic.

Eu eram gospodar si ma jucam ” aprozarul” , banii erau etichetele de la biborteni, harghita, altcineva? Evident, si ” Bunul Gospodar” .

bai fratilor!!! POARCA! Cu o conserva facuta sfera si cu bate unflate-n capat si fiecare jucator avea o groapa si mai era una mare in mijloc… am ancercat vara trecuta sa joc la munte, dar tristii astia habar n-aveau! voi stiti? sau ce naiba mai jucam mah… a! incetul cu incetul sa fabrica otetul! sau imparate imparare cat e ceasul? sau cam asa ceva, de spunea imparatul 5 pasi de furnica si unul de urias )

georgeta zi-ne de jocul ala cu conserve

micu, o varianta romaneasca pentru Monopoly?

um, parca se gasea si scrabble? sau asta e mai recent?

Preferatul meu era “SEMNELE”. 2 gasti, una pleca prima si lasa semne cu creta pe stalpi, prin scari de bloc, pe copaci si cealalta pornea dupa semne. Jocul era si mai palpitant cand se prelungea pana seara tarziu si foloseam lanterne.

da da Diana haha uitasem. si mai era Tzurca – un fel de oina

Tzurca o jucam in 2 variante:
- in cerc: unde ala de avea batacul statea intr-un cerc
- pe linii: marcam cu creta linii de punctaj pe o strada si era un fel de licitatie inainte de “bataie”
Dopuri ori Capace – cu capace de bere batute pina se aplatizau.
Prostu’ la mijloc – jucat cu mingea afara ori pe hol la scoala cu o bila din sticla/rulment
Peretzel – un fel de varianta de squash, jucata cu mingea de fotbal, la care trebuia dintr-o singura atingere sa dai mingea de perete, dar numai deasupra “fileului” desenat cu o bucata de caramida.
La Perete – cu bani de 1 leu sau cu capace de bere

dracul si culorile, gardiana 10

Americana (un soi de Diri-Diri)
Patratzica (varianta de tenis cu piciorul)
Baritza

da Malai a jucat cineva? poate exista diferite variante pentru el, dar la noi se puneau niste pietre unele peste altele, cineva dintr-o echipa arunca o minge (de tenis) si darama pietrele si-apoi cei din echipa adversa aveau drept misiune reconstruirea “turnului” fara sa fie nimeriti de mingea de tenis..

variatia la hotii si vardistii era parola.. se stabilea o parola, si trebuia sa fugi apoi.. daca te prindeau “kilării” te bagau la “puscarie” si te torturau pana spuneai parola.. evident spuneai 10 parole diferite de fiecare data cand te prindeau..

aaa si la leapsa/prinsea pe ouate era si leapsa/prinsea pe cocotatelea.. hahahha ce ma amuz acum gandindu-ma la jocurile astea..frumos tare..

mai era:1,2,3.la perete stop!
:d

mai toate jocurile cu mingea se jucau cu “mingea de 35″… si am scapat o lacrima…

Similar cu “Imparate imparate cat e ceasul?”, in fata scarii jucam “Iese ursul din barlog”…La scoala prima data ne-am sarutat colegii jucand “Ligheane, ligheane, sticle si borcane, pepsi, coca-cola, pupa-l tu pe ala!”…Iar elasticul/ata…aveau niste scheme la un moment dat…iuhuu…ambasadorul, inventatorul, trenuletul…la pulpa, intr-un picor, la fund….cu sfoara sau elastic…mama mia ce durea cand trebuia tinut strunit si se gaseau baietii sa sara peste ata si sa ne bruscheze!!!

Ceea ce se numea malai pe aici, prin Bucale purta denumirea de Castelul; aici se mai adauga Bidonasul: un bidon d’ala de ulei auto intr-un cerc putin mai mare de circumferinta bazei acestuia in care cineva dadea cat putea de tare cu piciorul iar ceilalti trebuiau sa il puna la loc … si de aici am uitat care mai erau miscarile

mai era si mingea de 18,sa nu o uitam…

cartonase ma jucam la tara si se numea finantze, fiecare cartonas avea o valoare, iar cele mai valoroase erau binenteles alea cu ‘femei goale’ care erau si rare normal

Doamne ce-mi mai placea Frunza.
Si Tarile, ala care se juca pe un teren de pamant moale dar bine batatorit, cu un cutit sau un briceag. Fiecare avea o parte de teren, si aruncam cutitul in pamant si in functie de cum cadea, mai luam din tara altuia.

… cartonaşe care prin unele părţi nu erau altceva decât feţele cutiilor de chibrite ilustrate cu fluturi sau alte alea!

Aş mai plusa aici cu un joc de scara blocului : se găseau beţe de chibrit arse pe marginea străzii, se intra în scara blocului, apoi dintr-o vorbă în alta se scuipa pe perete ) şi în zona respectivă se mozolea tenculiala până se prindea pe băţul de chibrit, băţ de chibrit care se arunca apoi în tavanul holului scării, unde rămânea lipit şi tot aşa până se făcea o pădure de beţe de chibrit!

Şi ar mai fi *rachetele* obţinute din fixarea între patru beţe de chibrit (într-unul din capete) a unui bold, iar în celălalt capăt a unor aripioare de hârtie!

pentru elastic:

variante in ordine crescatoare a dificultatii:
1. elasticul sta in jurul ambelor glezne
2. elasticul sta in jurul unei singure glezne, piciorul indreptat lateral
3. elasticul sta in jurul unei singure glezne, piciorul indreptat inainte

(saritura inauntru cu ambele picioare)
1-2-3-4 (varfurile picioarelor apropiate-departate-apropiate-departate)
1-2 (picior stang afara / picior drept inauntru si apoi, prin saritura, invers)
3-4 (saritura cu ambele picioare pe o singura latura a elasticului – idem pentru cealalta latura)

alba-ca-za-pa-da-si-cei-sap-te-pi-ti-cei

co-co-star-cul (se realizeaza sarind intr-un singur picior)

huba buba istambul
vin jandarmii de ma fur
doi ma leaga, doi ma-ntreaba
ce-ai facut cu capra neagra
am vandut-o la doi hoti
pe-o pereche de chi-loti.
(picior stang inauntru – picior drept inauntru – picior stang afara – picior drept afara [executare rapida!!!])

Ah, şi mi-am adus aminte acum … ne făceam ‘alei’ delimitate de liniile trase cu creta de BCD prin tot spatele blocului, prin scări, etc. şi jucam un fel de leapşa printr-un fel de labirint!

ERATA!!!

imi cer umila iertare.
cele trei variante de elastic sunt:
a. departat
b. apropiat
c. intr-un picior

ali ba-ba si cei pa-tru-zeci de hoti.

Si mai era jocul ala prin care se incerca sa prinzi pe cineva ‘neatent’, de se chema verde stop. Tot timpul trebuia sa ai asupra ta o frunza si ’sareai’ la celalalt cu formula: “verde stop pe nemiscate si pe [aici pe ce vroiai de la el]“, iar daca celalalt nu avea nimic verde asupra lui trebuia sa plateasca!

“Telefonul fara fir” era un joc foarte distractiv…trebuia sa spui un cuvant la urechea unei persoane repede si ea trebuia sa spuna acelasi cuvant tot la ureche urmatoarei persoane si tot asa…iar ultimul din grup trebuia sa zica cuvantul cu voce tare…si de fiecare data iesea orice altceva numai cuvantul initial nu…ne stricam de ras )

“Tzarile” il mai jucam si pe ciment, nu doar pe pamant…desenam cu creta un cerc mare si-l imparteam in mai multe tari si ne alegeam fiecare cate una nu mai stiu prin ce metoda…apoi jocul consta in aruncarea mingii in sus si la fel in functie de cum cadea mai luam o parte din tara altuia

Mai era bâza. Unu’ stătea cu privirea ferită de grupu’ din juru’ lui, de obicei cu ajutorul mainilor care se puneau încrucişate ca un paravan, în care ceilalţi dădeau cu palma, picioru’, etc. iar *lovitu’* trebuia să ghicească pe cel ce îl lovise … şi tot aşa până îl nimerea pe ăla sau până îl usturau/dureau mâinile de atâtea lovituri loate. Destul de violent!

*luate

se joaca astfel fetele isi pun o parola si baieti trbuie sa prinda o fata fiecare si sa o chinuiasca pana zici par

hahaha ce joc de gulag

Bâza frateeee….

In fiecare zi jucam coarda.era pe campionate si tineam minte unde am ajuns si continuam a doua zi…amintiri frumoase…:-))

era jocul ala cu 1.2.3….la perete stai……..

sau ala cu sa trag sa traga matza de coada si soarecele de urechiiii……gigeeeeeeel

Antantirimogodan
Cara cara si
Principala moringo,
Tango !

Se decidea cine “se pune” si respectivul incepea sa numere:

Apoi
50 …. 60 … 70 … 80 …. 90 … sutaaaa
Cine nu e gata il iau cu lopata!

Fratizlor…. m-au napadit amintirile in cel mai groaznic hal cand am vazut ce scrie aici…

Rugaminte: Poate sa scrie cineva care stie si eventual altcineva sa completeze cum se juca Frunza si cum se desenau camerele si galustile ?

Doresc sa pornesc un campionat de frunza…. cu persoane mature (posibil un pic mai violent ) dar distractie pe cinste.

Va multumesc anticipat!

PS:astept doritorii de “oldies but goldies” la o FRUNZA in Dr Taberei

Referitor la ce spunea Hristo Botev despre capace,era un joc pe care noi il jucam prin anii ‘70.Fiecare jucator avea initial un numar de capace de bere pe care fiecare il procura cum putea…de pe la restaurante,le obtinea prin schimburi cu alte obiecte,in fine,aceste capace se bateau cu ciocanul pana se indreptau,capatand o forma putin concava.Capacele erau de la tot soiul de marci de bere straina,nu mai tin minte decat 3 nume:Radeberger,Okocim si Tuborg,dar erau zeci de nume iar ele aveau anumite valori,de ex.3 Radeberger=1Tuborg,etc.Fiecare jucator avea o cheie luata de la vreo usa sau dulap,iar in joc,fiecare participa cu un numar de capace egal ca valoare.Se formau gramezi si se puneau cu fata in jos.De la o anumita distanta,toti jucatorii aruncau cu cheia,iar cel care avea cheia cel mai aproape de gramada avea prioritate la lovitura,care consta in lovirea gramezii cu cheia.Ideea era sa intorci cat mai multe capace,pe care le luai,iar in momentul cand nu mai intorceai nici un capac,urmatorul jucator avea dreptul la lovitura.Acest joc era o adevarata fobie in acele vremuri,tin minte ca mergeam la mare cu parintii si cautam la toate restaurantele capace(si acolo chiar se gaseau…)iar cand veneam in Bucuresti eram deja cel mai tare…Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca atunci copiii aveau o copilarie mai fericita(cel putin asa cred…)decat astazi cand in cea mai mare parte a timpului se intalnesc doar pe messenger.Si …PS:Pentru Petrvs-Chibriturile erau nearse si dupa ce se pregateau cum ai zis,se scaparau pe catranul de la cutia de chibrituri si se aruncau in sus.Cand se lipeau de tavan,acestea ardeau si lasau pe tavan pete negre…

ati uitat de gropita (parca asa se numea )

se facea o gaura in pamant (de vreo 5-10 cm in diametru) si fiecare arunca cu moneda cat mai aproape. daca nu intra nici o moneda din prima erau lovite cu degetul, pe rand, de fiecare din jucatori (fiecare avea voie sa-si loveasca propria moneda).

era un fel de golf cu monede

Bineinteles ca-mi amintesc de “Frunza”, dar nu stiu cum pot sa-ti desenez eu, aici, conturul jocului. Ce de tricouri rupte si genunchi juliti…

deseneaza-l aici si pune link-ul:
http://www.desenatori.ro/deseneaza.htm

liniuta aia cu banu la perete sau gropicica ) aia de dadeai banu in gaura

chiar si mie mi s-a facut dor de copilarie si nu a trecut de prea mult timp. eu stiu ca m-am jucat pana la 14 ani jocurile astea si tot imi placeau. Acum le vad pe fetele din ziua de azi la 14 ani cu copilul in brate . Chiar nu pot sa inteleg de ce nu se mai joaca. Aceste jocuri ii ajuta la dezvoltarea unor capacitati si a instinctelor, a inteligentei si ii face mai fericiti si mai sanatosi. Copiii din ziua de azi nu stiu decat jocuri violente. Nu degeaba se bat intre ei si isi bat parintii. Ar trebui sa facem ceva, sa ii determinam sa se joace din nou

http://www.desenatori.ro/desen-4643.htm
E urat rau. Ma fac de ras cu un asa desen, dar ma tem ca oricat m-as stradui, nu vor fi imbunatatiri spectaculoase.

Frunza se joaca cam asa: sunt doua echipe, fiecare plasata la inceputul jocului in cate o “casa”. Jucatorii trebuie sa iasa din propria casa, sa patrunda in cea adversa si sa puna “pus”, adica sa atinga cu piciorul coltul hasurat. Nu-i chiar usor sa treci de o mare de maini care te imping sau trag, fara sa calci linia desenata. Galustile, adica urechile ( la noi) erau un fel de refugiu in care, din cate-mi amintesc, nu avea nimeni voie sa te atinga. Ei bine, in desenul real, culoarele de fuga erau mai lungi si destul de inguste, iar in urechi incapeau cu greu doi copii. Partida lua sfarsit in momentul in care se auzea “puuuuus”. Acea echipa era cea castigatoare. Cam asta.

Merci mult marinous,
De acum… se stie unde au sa se sacrifice tricourile mele Eu credeam ca galustile sunt la intrarea in culoar. dar vad ca nu… Am strans vro 15 oameni pana acum… vro 3 au peste 1.80 si 90 Kg… Nu stiu cum o sa scap de mainile lor D Va anunt ce a iesit, si poate postez si niste poze eventual

Ciao!

Cu mare placere, Bulibasha. Astept poze de la “macel”.