LaTrecut

frumos desen… mi l-am amintit imediat… 😉

breeee… da’ de COCI aţi uitat??

capace de bere… sau bani 🙂 de 25, de 50 de bani, şi de 1 leu şi 3 lei… când apăruse moneda metalică, de 5 lei, din aluminiu, eram prea mare pentru coci…

se trageau 2 linii, şi trebuiau jucătorii să arunce bila cât mai aproape de linie… cel care o nimerea pe linie, “bătea” primul.
bilele erau micuţe, sparte dintr-un rulment… sau care era mai “boier” dintr-un joc cu bile colorate, de sticlă… le spuneam “limonine”… (erau alea săltate din nu ştiu ce joc… cu multe bile, colorate diferit, pe o tablă din carton de formă hexagonală… ceva asemănător cu o moară mai pretenţioasă…)

capacele, sau banii, se infigeau in pământ, şi trebuia să le loveşti, din prima, cu bila… evident, lovit=luat… şi la fel şi cu bila… uneori puteai răscumpăra bila, cu came (aşa le ziceam) de bere, sau cu bani…
dacă nimereai, aveai dreptul la încă o lovitură, până se terminau camele.
şi iar, la liniile alea…

era într-o vreme delir general cu cociul… la şcoală ne controlau să n-avem bile sau came… ori bani, la noi!!
era problemă de resortul organizaţiei de pionieri… au fost excluşi destui definitiv sau temporar din organizaţia de pionieri “din cauză de coci”… dar tot nu se calmaseră… ajunseseră să ne ameninţe cu miliţia, ca să ne domolească pofta de “coci”…

cu tubermanele, la fel… tot careuri, tot excluderi, tot… la miliţie nu se ajunsese… cu unii da… unii din colegii mei de şcoală nu aveau părinţi să le facă rost de “tubermane”, aşa că… şuteau de pe şantiere… şi au fost prinşi…
eu am fost norocos… n-a fost nevoie să mă fâţâi prin şantiere în căutare de “tubermane” (pentru cine nu (mai) ştie, astea erau bucăţi de ţeavă de plastic pentru izolarea instalaţiei electrice… gândiţi-vă la un pexal mai naşpet… rigid şi cu pereţii foarte subţiri… de, “economia de materiale”…)

de Bostaneii sau Telefonul fara fir va mai amintiti ? stiu ca stateam pana la miezul noptii pe banca din fata blocului cu ceilalti copii

niste jocuri mai “periculoase” erau cu pocnitorile confectionate din 2 suruburi unite cu o piulita, legate de o punga din plastic…le “incarcam” cu gamaliile chibritelor si le aruncam

andrei, prin Bucuresti (sau, cel putin prin Rahova) “la malai” era un joc cu mingea la poarta. unul statea in poarta si arunca mingea pe spate, ceilalti (eventual organizati in doua echipe ??) driblau, pasau….cu scopul de a inscrie….cum portarul era “neutru”…incepeau scandalurile: “aaa…tii cu aia…i-ai lasat sa inscrie….blah blah blah…”
Din aceeasi categorie face parte si “21” (daca imi aduc bine aminte….doua echipe de cate doi jucatori; o echipa se apara-sta in poarta, cealalta “ataca”. Dispunerea “atacantilor” era :unul in fata portii, celalalt la o oarecare distanta. Scopul jocului era ca “atacantii” sa inscrie un gol din centrare, fara ca mingea sa atinga pamantul si sa ajunga cu punctajul la 21; aparatorii trebuiau sa respinga (chiar si “afara”) insa fara a folosi mainile. In cazul in care “atacatorii” dadeau mingea afara, treceau in poarta, pe post de aparatori. Existau si anumite “punctaje” in functie de zona corpului cu care inscriai….gol cu capul-5pct, gol cu umarul-10pct….gol cu calcaiul-…pct… Cine ajungea primul la 21 pct castiga meciul si “ramanea la masa”…
Nu reusesc sa-mi aduc aminte cum era “obligata”….hummmm……
Mingiile erau “de 9-11” (??) de dimensiunea unei mingii de handbal,foarte elastica…”de 18″…netede, colorate divers si foarte subtiri, se spargeau destul de repede…. “de 35″…uni, cu “imprimeu” hexagonal, mai groscioare dpdv al materialului, cele mai bune pentru fotbal/alte jocuri pe baza de fotbal…..apoi erau “de piele cu camera (cu “supapa cu ac”/cu “matz”) si siret”….si, visul oricui…”Artex” (de cele mai multe ori numite si Puma/FIFA) fiind asemanatoare la aspect cu cele folosite pe stadion

Reguli frunza(cel putin in Bucuresti zona Crangasi, va rog sa completati unde trebuie cu reguli)

scopul: sa calci(pus) frunza adversa(notate cu dungi verzi in desen)
terenul e mai sus( sau jos depinde unde e linkul)
echipe: 1v1 sau maxim 3v3(sau si mai mult dar trebuie desenata “harta” mai mare
sunt doua tipuri de galusti: fermecate si moarte notate cu F si M pe desen(vor fi notate si pe teren cand se joaca)
inafara de galusca fermecata ai voie sa tragi sau sa impingi jucatorul advers de oriunde.

Obs: nu am mai jucat jocul acesta de prin ’92-’93(l-am jucat azi, nr 17 iunie 2006, la varsta de 22 de ani, m-am distrat copios. nu imi aduc bine aminte daca din galusca fermecata e voie sa tragi sau sa impingi respectand o anumita regula(adica oride afara ori din inauntrul terenului de joc) va rog sa reveniti cu completari

PS ma bag si eu la campionat!!!
multumesc anticipat

ERATA

nu a mpus linkul

http://www.desenatori.ro/desen-5966.htm

Sa nu uitam despre jocurile in care ne aratam dragostea:

Sticluta ( pe saruturi )
Popa Prostu ( pe pedepse )
Kems ( pe pedepse )
Septica Americana ( pe pedepse )
Macao ( pe pedepse )

Sau de “Flori Fete sau Baieti – Muzicanti sau Cantareti”

Mai avem si un doi trei la perete stai.
Jocuri cu mingea:
– Laptenis ( pe teren desenat cu creta )
– R5
– Una ‘tinsa
– Victoria

Jocurile extreme:
– Colibele din copaci
– Colibele de zapada
– Expeditiile prin sapaturile de la canale.

Daca stam sa ne uitam la copii din ziua de azi nu traiesc nici jumatate din ceea ce traiam noi pe vremea lor.

Va salut de la Arad.

In “epoca de aur” a “constructiei socialismului”, santiere de constructii gaseai peste tot. Invariabil – si undeva prin vecinatatea blocului. Obligatoriu – cu noroi! Ca sa nu mentionez palpitantele expeditii de prin blocurile in constructie, pun doar o intrebare: “placinte” din noroi, confectionate cu dichis, cu gaura in mijloc si infipte intr-un varf de nuia n-ati proiectat nici unii pe peretii blocului vecin? Maaaaama, ce concursuri faceam!

eu supun ca este muzica pe care o asculta copii din ziua de astazi …le fura mintile ..intra in capu` lor … nimeni nu se mai joaca toate jocurile aste ..din cauza muzicii ;)) ..

nu ar fi doar asta
calculatotl, televizorul si alte prostii

Mai era RESPINSEA si 21…

Mai stie care regulile de la
Dracul si culorile
si
1,2,3 la perete stop ?

pls help

Eu imi amintesc cu drag de doua: 7 pici si popic
Nu stiu daca li se spunea la fel si prin alte zone, dar eu sunt din Blaj, jud. Alba.

7 pici = trebuia sa lovesti cu mingea de tenis un turn format din 7 pietre
popic = un fel de oina dar mai frumos. popicul avea marcat pe el in cifre romane I III V X

Oricum, erau doua jocuri extraordinare. Pacat doar ca nu-mi amintesc regulile lor 🙁

Mi-a mai venit unul in minte, se numea Tzara si aveai voie sa-l joci doar daca ti se permitea sa te joci cu cutitul.
Se juca in grup, fiecare jucator avea cate o portiune de pamant(tara).
Obiectivul era sa implanti cutitul in tara de langa tine in asa fel incat sa o poti taia apoi cu cutitul si in felul acesta sa o cuceresti.
Cand iti venea randul sa implanti cutitul trebuia sa stai in tara ta, iar daca aveai o tara mica trebuia sa stai intr-un picior sau chiar pe varfuri, altfel ieseai din joc.

cn imi explica shi mie jocul “dracul shi culorile”? plsssss

isi mai aminteste careva de ”Mosul sta in baie”?

Uite ca ai zis de Obligata, eu stiu ca era un fel de U-ist sau Bombatea, dar trebuia sa executi acelasi gen de lovitura cu mingea la babator. Ex, pt gol, gol, pt bara transversala, transversala, etc.
Tin minte ca diferenta dintre Bombatea si U-ist era ca la bombatea aveai dreptul la lovituri de 11 metrii daca loveai bara, iar la U-ist numai daca recuperai mingea si dadeai gol. De obicei echipa din poarta dadea mingea afara. Eu eram inalt si stateam la mijloc, sa pot ,,scoate” cu capul. Nu te puteai servi de maini decat cel din mijloc parca, dar nu mai stiu la care joc.
PS am vazut acum 3 luni, la Cluj pe str, IC Bratianu(ultracentral) intre restaurantul turcesc al lui Mustafa si liceul Apaczai niste baieti cu tevi cu cornete. Erau imbracati cu blugi largi gen hiphop si aveau shepci. M-am oprit si m-am ,,holbat” pana s-or intors cu spatele. Deci, se mai joaca.

Nu stiu daca va aduceti aminte ca gumele de la prastie se luau de la masca de gaze. Geanta de la masca de gaze era cool de folosit de ghiozdan la scoala. Am fazut pescari care mai au geanta de gaze pt bagaj.

si mai era, in cazul in care nu ne adunam mai mult de 3-4 la fotbal, asa-zisul joc “din poarta’n poarta” cu variantele fara maini, doar cu capul etc. asta era specialitatea celor care vroiau sa bata loviturile libere la fotbal.

Mai stie cineva cum se juca septica americana (oare e acelasi lucru cu Macao) ? Fetita mea m-a rugat sa o invat si spre rusinea mea, nu mai stiu.

Mifty 🙂 la fel faceam si noi cu tevile de pexal si cand ma gandesc acuma ca am ajuns sa am o afacere cu pexal. E greu cand vezi cum trec ani si plangi dupa tinerete, dar pentru mine a fost frumoasa. Numai bine!

http://youtube.com/watch?v=mNG5KGEVMjU
te pune pe ganduri

ei bine..din pacate eu n’am prins acele vremuri…toate jocurile astea care suna super..acum am 11 ani , insa niciodata n’am jucat frunz a, elasticu’ sau altele..e adevarat , calculatoarele tv’ul acum au inlocuit jocurile de odinioara , stiu ca imi povestea mama ca atunci cand era ea mica , la tara , se jucau cu papusi facute din bete cu carpe , era altfel decat cum e acum…va rog , cine poate sa’mi de aindicatii cum se joaca taote aceste jocuri enumerate de voi , pt a le putea juca si eu in curtea scolii , in pauze , in loc sa ma mai bat cu creta sau sa pregatesc capcane pt profi.multumesc:*

era jocu acela cu telefonu american sau fara fir:))

am 14 ani dar am prins si io ani d joaca vreo 8 cred….tin minte vara cum stateam murdara p afar si veneam in casa si m culcam direct eram obosita tare……..sau cand n certam cn s ramana sau cand radeam si se lua vreun vecin d tn… dus tot acum numai e asa…numai sunt copii p afara

vreau si eu regulile (foarte clare)de la elasticul…vreau s-o invat pe fiica mea.Nu-mi mai aduc aminte deloc de ele, dar stiu ca jucam in draci!

BIDONAȘ (un fel de “fatascunelea”), ce se juca cu ajutorul unui bidonas (de ulei de masina, gaseam adesea prin parcare) pus intr-un cerc facut cu creta, cineva trebuia sa numere, tim in care ceilalti se ascundeau, cel gasit trebuia “scuipat” la bidonas, iar daca cineva ascuns si ne-scuipat lovea cu piciorul bidonasul in timp ce celalalt facea cautari, dupa ce zbura bidonasul cei scuipati se puteau ascunde din nou.

ȘOMERICA – un fel de tenis de picior jucat intr-un patrat impartit in patru,in fiecare patrat fiind o litera astfel: (S-somer, M-maistru,I-inginer, D-director). Tinta era sa ajungi director, se servea in diagonala (somer la inginer, maistru la director), si daca pierdea somerul schimba locul cu cei ce “stateau pe bara”, iar daca vreunul din functiile mai mari pierdea schimba cu cel cu functia inferioara/ superioara. Se servea cu mana, se juca doar cu picorul (tenis de picior).

Doamne ce vremuri!

Oare de ce copiii din ziua de azi nu se mai joaca jocurile de mai sus.Dar baietii se mai pot juca si fotbal fetele volei scunsa si multe altele.

cine a mai auzit de “bombardeaua”?se lua o cutie de tabla de vopsea cu capac tot de tabla si se facea o gaurica cu un cui in partea opusa capacului .dupa aceea se punea carbid cu apa si se punea capacul .se lasa cam 2 min si se aprindea un bat de chibrit care se apropia de gaurica.asa se declansa “bombardeaua”.pozitionarea ei era facuta cam la 10m de o straduta si se astepta inamicul.acesta era primul trecator necunoscut si se lasa cu fuga dupa atac.

de cracanul cu invizoace ce mai spuneti?

telefericul il tine minte cineva?se lua un cablu de pe santier cam de 10m si se lega de 2 copaci.mai intai se baga cablu pe o teava de 15 cm lungime.se cauta o creanga cu varful in v si se inadea cu alta sa ajuga la cablu ptr a aduce teava de la locul de lansare.

telefonul cu cutiutele de la medicamente il mai tineti minte?

cine mai tine minte de plimbatul pe lift si inebunitul vecinilor cu dubla comanda de pe el ?

eu sunt nascut in 69,si mi-aduc aminte de toate jocurile pe care le-am citit.Mai erau si barile,la simplu cite 3 incercari de fiecare,la dublu cite 6 incercari de echipa,3 de fircare jucatori.Mi-aduc aminte ca bara era chiar in spatele blocului si mingea lovea adesea peretele blocului,iar vecinu care avea camera unde era peretele ala ne alerga cu paru,ginditi-va,noi eram unii care aveam 10-12 ani,si ala era om batrin la 60 de ani.Frumoase amintiri!

opyu :
Mai stie care regulile de la
Dracul si culorile
si
1,2,3 la perete stop ?
pls help

123 la perete stai(stop):
un copil sta cu fata la perete si ceilalti la cativa metri
cat timp e cu spatele la ei, copilul spune 123 la perete stai si se intoarce repede. in acest timp ceilalti copii incearca sa ajunga cat mai aproape de el. daca el s-a intors dupa ce a spus stai si a vazut un copil miscandu-se ii spune sa se duca la locul de plecare. scopul jocului e ca unul din copii sa ajunga la cel de la perete si sa il atinga. ii ia locul si jocul se reia de la inceput.
Tactici ale celui de la perete: ori spune foarte repede toata propozitia: 123 la perete stai, ori spune numerele lent si apoi foarte repede la perete stai, astfel ii prinde pe picior gresit si ii intoare la inceput

Andy :
Mai stie cineva cum se juca septica americana (oare e acelasi lucru cu Macao) ? Fetita mea m-a rugat sa o invat si spre rusinea mea, nu mai stiu.

da, sunt cam aceleasi reguli de la macao, doar ca 7 schimba culoarea, asul anuleaza pedepsele si schimbarea culorii, (daca un jucator a dat cu 2,3 sau cu 4 sa se stea un joc, sa ua schimbat culoarea si cel dupa el are as, il poate da si anuleaza pedepsele)
cam astea sunt regulile, din cate im iaduc aminte

sotron, elastic+ cele amintite mai sus.
ascunsa era cea mai tare; mai ales daca era deja seara.

@tibi

normal ca imi aduc aminte; ce distractii!! ce viata frumoasa am avut in copilarie in fata blocului!!

vestitele jocuri cu cartoane de la cutiile de chibrituri se chemau in Ploieshti “ruble”, iar cele cu capace metalice (de bere, suc), simplu, “capace” 🙂 trebuia sa mergi pina la Bucureshti ca sa afli ca acolo li se spunea “tigaitze” sau sa afli ca la “7 pietre” acolo i se spune “caimacul”;

“rublele” se jucau asha : se puneau intr-un teanc, fiecare cu “gajul” lui; trebuiau sa fie de valaore egala, nu existau cote :-), de ex. un ursuletz “olimpic” 1980 sau “foarfecile” ceheshti faceau cit 10 banale “braile”, iar cele americane, germane, etc. nu erau jucate decit de cei cu microbul in singe, de obicei se schimbau la rece, parca in jur de 100, apoi 200 (lovise inflatia, probabil se acumulau chibriturile uzate :-)));

teancul era plasat in centrul unui cerc (trasat cu o caramida julita de pe la constructiile interminabile din jur, sau care se terminasera in urma cu ani de zile dar nu curatzase nimeni dupa ele);

se trasa apoi o linie la 8/10/12 m de cerc, “vama”, si apoi se “dadea” spre ea cu o “paia”, similar ca la shotron, urmind ca in ordinea apropierii de vama fiecare sa-si incerce norocul si sa spulbere rublele afara din cerc; ce spulberai, al tau raminea ! ulterior au aparut metode high-tech (la care probabil bunicii nostri ar fi facut “ouch”), de ex. s-a inlocuit paiaua imprecisa cu bidoane de ulei umplute cu pietre sau nisip; o mishcare care la inceput a fost perceputa drept “impura” si care trada principiile “old skool”, dar a fost pina la urma adoptata, si inca rapid, pentru ca foarte eficienta 🙂

“capacele” se jucau la fel, cu cerc si “vama”, doar ca odata ordinea stabilita la vama se dadea direct in capace, din apropiere, incercind sa le intorci pe fatza (initial erau puse teanc, pe dos); evident, capacele mai vechi ajungeau cu dintii bushiti si aplatizate, asha ca era din ce in ce mai cu skepsis sa fie intoarse pe fatza dintr-o lovitura — ceea ce a dus iute la “baterea” tuturor capacelor in “foitza”, inca de noi-noutze; evident, trebuia sa le batzi cu grija, altfel le sarea vopseaua si le scadea valoarea de skimb :-); si aici modernitatea si-a virit coada sub forma materialelor hich-tech introduse de industrializarea din anii 60 : in loc de “paia” au aparut tot felul de ramashitze de scule de prin trusele tatzilor (un prieten “dadea” direct cu un ciocanel!), dar cel mai tare era plumbul din acumulatoarele de tractor, care se “lipea” pe vama si iti dadea astfel prima incercare;

si aici existau “cursuri”, un pepsi “romanesc” (albastru si roshu direct pe email) facea doua azugi banale (vag aurii, cu litere negre, tot pe email), un pepsi “american” (albastru si roshu pe fond alb !) facea direct 10, un “okocim” 5, apoi “sinalco” 25, radeberg si tuborg 25-50, Koh-I-Noor-ul capacelor fiind vestitul “butoiash” (o marca de bere pe care nu am localizat-o) si care facea 100 de “azugi” (cred ca am unul pe undeva, la fel, “butoiashul” nu se juca ci se cishtiga prin skimb, trebuia sa “ii dai ligu’ ” cuiva pentru ca acesta sa aiba mare nevoie de “lichiditatzi” si sa se desparta de el);

mai existase o “azuga”, cu o caprioara alba pe fond negru si litere rosii — asta la inceput era acceptata cam in sila la cursul 1-la-1 cu cea noua, aurie, cam ca nishte bancnote vechi si de care toata lumea fuge; cind insa a devenit o raritate au aparut brusc si colectionarii, si cursul a urcat iute la 2, apoi 5, pentru ca apoi sa nu se mai scoata pe piatza 🙂

dupa cum se vede sistemul era foarte bine pus la punct si nu se juca pe datorie, totul era cash-based, in loc de gold-standard exista braila-standard si azuga-standard 🙂 — astfel ca o criza financiara era de negindit 🙂 … mare mirare insa cind peste putzin timp am aflat ca rubla e moneda unei tzari asha-zise prietene !

mai erau bidonasul si paradisul :))

Ar trebui sa faceti un fel de enciclopedie cum e Wikipedia, cu explicatii si poze :)Sau cel putin descrieti un pic jocurile de care vorbiti. Eu am uitat aproape toate jocurile – am uitat regulile la fiecare adica… Imi aduc aminte insa cum faceam “cazemate” iarna in zapada, un fel de transee din care lansam apoi bulgari de zapada catre inamicii. Pe urma, ani la rand zapada nu a mai fost destul de groasa pentru asa ceva:)
Apropo, cred ca denumirea jocului unde ne ascundeam e vatiascunselea, nu fatiascunselea, de la intrebarea “v-ati ascuns?” Dar se poate ca unii dintre noi nu faceau legatura si ii poceam un pic numele. Are farmec si asa…

Pentru baieti mai erau 2 “jocuri” (sau mai bine zis indeletniciri) pe care le practicam atat in Bucuresti cat si la tara. Nu mai stiu cum se cheamau dar ambele aveau ca ingredient principal “catranul” de pe batul de chibrit.
In prima varianta faceam o gaura in asfalt, o umpleam cu catran, bagam un cui si aruncam cu o piatra grea peste el. Facea POC!!! si rezultatul era un mic crater in asfalt. (pe calea asta imi cer si scuze soferilor de atunci care plateau eventuale rovignete si isi rupeau daciile sau skodele prin gropile facute de mine) 🙂
I varianta a doua luam 2 suruburi (cu cat mai groase cu atat pocnea mai bine), le uneam la mijloc cu o piulita umpluta tot asa cu catran, legam o punga de plastic intreaga sau franjurata de unul din capete si aruncam in sus. La impactul cu solul, pocnea si sarea, foarte amuzant. Ma uitam zilele trecute pe strazile unde am copilarit eu si nici gand sa mai practici jocurile astea pt ca nu mai ai unde sa arunci un bat de chibrit intre 2 masini, dapai o pocnitoare. Cat despre gauritul asfaltului cred ca e caz penal acum….