Comments on: Inghetata

By: Pirpirel

Pirpirel — Sun, 21 Feb 2010 14:46:31 +0000

Eu mă topeam după îngheţata aia sigilată în hârtie cerată.
Avea o formă îngustă şi lungă, şi era glazurată cu ciocolată. Iar în interior era de diverse culori (albă, gălbuie, roză sau verde). Cea verzulie era cea mai bună, fiindcă era făcută cu esenţă de fistic. Era “ză best of ză best!”, ca să zic aşa.
Veneau multe la pachet şi erau ambalate într-o cutie mare de carton. Iar vânzătoarea, de lene ce-i era, băga îngheţatele astea cu tot cu cutie în vitrina frigorifică.
Prin 82-83, incet-încet, au inceput să dispară şi ele. Păcat, mare păcat!

By: Pirpirel

Pirpirel — Sun, 21 Feb 2010 14:34:30 +0000

jhnrdcn :
da alea in cornet d’ala comunist… se faceau la noi la ploiesti la ICIL… acu e kaufland acolo… naspa…

Tataie, nu ştiu cum se face, dar şi la noi, În Piteşti, s-a întâmplat exact acelaşi lucru.
Anume, pe locul fostului I.C.I.L. Piteşti (Întreprinderea de Comercializare şi Industrilalizare a Laptelui) s-a construit recent (în 2006-2007) un Kauflan mare cât o zi de post.
I.C.I.L.-ul acesta era pe strada Exerciţiu, aproape de intersecţie cu Calea Craiovei, pe lângă Centrul Militar Judeţean Argeş (de unde mi-am ridicat in 1990 livretul de simplu soldat, după ce-am terminat armata).
Ţin minte că prin 1981-1982, când eram în clasa a cincea, am mers cu toţii în vizită la ICIL. Noi îi spuneam “Fabrica de Lapte”. Aveam un coleg de clasă a cărui mamă lucra acolo (era ingineră). Ea ne-a făcut lipeala să intrăm, căci se intra foarte greu dacă n-aveai “pile”.
Ne holbam ca nesătuii la toate produsele de pe banda rulantă: lapte la pungă, lapte dulce la sticlă (de-aia groasă, de 3 Lei), lapte sana la sticlă, borcane de iaurt (mari şi mici), unt, smântână, îngheţată…
Când am ajuns la îngheţată ştiu c-am murit de poftă. Aşa că mama lui Costin B. (d-na ingineră) n-a scăpat de noi până nu ne-a dat la fiecare câte o îngheţată la pachet de hârtie. Iar tovarăşei diriginte (d-nei Stan Adela) i-a umplut sacoşa cu fel de fel de alte bunătăţi.
Oare nu cumva vorbim amândoi de acelaşi ICIL, cel din Piteşti? Pentru că e foarte puţin probabil ca şi-n Ploieşti, exact pe terenul fostului ICIL, să se fi construit acum un Kaufland. Practic e imposibil! Cred că e vorba de Piteşti, nu de Ploieşti.
Oare nu te-ai grăbit tu când ai scris, că se mai întâmplă? (un oraş care începe cu “P”, conţine un “ş” şi se termină tot cu “i”)
Iar la final, când zici “naşpa”, cred că te referi la Kaufland, nu la îngheţata la cornetul ăla “comunist”, ca de napolitană. Frate, îngheţata aia era o delicatesă.

By: Pirpirel

Pirpirel — Sun, 21 Feb 2010 14:02:14 +0000

Mai ţine minte cineva îngheţata la pahar alb de plastic? Costa 5 lei şi era foarte mare. Cred c-avea peste 200-250 de mililitri (who the fucking knows???)
Se cumpăra de la cofetărie (era pusă în vitrinele frigorifice, la vedere) şi era de diferite culori (albă, gălbuie-bej, rozalie, verzuie sau maronie. Iar fiecare culoare avea aroma ei (vanilie, fistic, zmeură, cacao, etc).
Paharele alea albe de plastic erau subţiri ca naiba (cum sunt acum cele de unică folosinţă de la automatele de cafea), dar erau mari cât o cană de tablă (una mai mică). Şi erau de formă cilindrică, nu conică!
Dacă nu le ţineai în mână cum trebuie, se fisurau imediat şi curgea îngheţata pe-acolo. Fiindcă era prea rece, noi strângeam paharul doar cu două degetele, îl apăsam pe părţile laterale, iar plasticul ăla subţire mereu pocnea.
Acest tip de îngheţată, la pahar de plstic, se servea cu o lopăţică separată, tot de plastic. Când cumpărai îngheţata, vânzătoarea cea acră şi plictisită lua o lopăţică de plastic şi ţi-o înfigea în paharul cu îngheţată, ca să n-o pierzi.
Era foarte multă îngheţată în paharul ăla, aşa ţi se părea, mai ales că tu erau foarte mic. La un moment dat te durea şi gâtul de cât de rece era şi la cât de mult timp îţi lua s-o manânci.
Pentru că era foarte mare, noi, puradeii, puneam bani împreună şi ne cuplam câte doi-trei inşi la un pahar.
Ce era mişto la îngheţata asta era faptul că, dacă se topea, totul se aduna pe fundul paharului, nu curgea pe tine, cum făcea îngheţata la cornet (cea la cornet din paste făinoase). Bineînţteles, asta numai în cazul în care reuşeai să nu spargi (să nu crăpi) paharul între timp.
Însă paharul puteai să-l plesneşti accidental şi cu lopăţica aia de plastic, cu care înfulecai îngheţata. Era de-ajuns să scormoneşti mai tare pe lângă marginea paharului şi, datorită faptului că avea conţinutul îngheţat bocnă, imediat îţi scăpa lopăţica pe-alături şi nimerea nimerească drept în perete, fisurându-l. Atunci era “hale-bules”, vorba ţiganului, că se crăpa paharul imediat. Trebuia să bagi în tine cât mai repede, până ajungeai la nivelul fisurii. Muică, şi te durea aşa de rău gâtul, la cât de rece era şi la cât de repede erai forţat s-o mănânci!…
În cazurile fericite, mâncatul îngheţatei ăsteia la pahar putea dura şi-o oră. Mergeam cu ea mâncând, de la cofetărie până la bloc. Ba ne mai şi jucam între timp.
După ce terminam toată îngheţata, zeama care se aduna pe fundul paharului o beam ca pe apă. Iar apoi, când paharul era COMPLET gol , îl aruncam pe asfalt şi-l călcam cu piciorul, să auzim cum trosneşte plasticul.
Acest tip de îngheţată a fost la modă prin anii ‘77-’84, apoi, ca orice lucru bun, a dispărut definitiv de pe piaţa din România.

By: Duduveche

Duduveche — Tue, 22 Sep 2009 11:06:38 +0000

Un eveniment a fost prin 1978 aparitia inghetatei in pahare de plastic cu lingurita (de plastic). Aia de cacao era faina, in schimb asa zisa “cu fistic”, de un verde sintetic era oribila, frecvent cu ace de gheata in ea.
Iar in Iasi tot atunci deschiderea cofetariei Opera unde cam 5 ani se puteau minca apoi cele mai bune si mai mari prajituri din Estul Romaniei.

By: stefan80

stefan80 — Sun, 14 Jun 2009 17:22:55 +0000

ce buna era inghetata la cornet,cu fundul plat,nu ascutit,pe care eu pe la 5,6 ani il aruncam crezand ca e din carton….bineinteles dupa aceea am vazut cat era de bun..

By: alex

alex — Mon, 25 May 2009 21:57:04 +0000

Nu pot sa uit celebra expresie cand urlam la geamul parintilor: mamiiiii, mamiiiiiii, imi dai si mie bani sa-mi iau o inghetata? si urlam cred ca de vreo 5 ori pe zi…atat de buna era inghetata…si azi mai fac misto cand ii cer bani lu’maica-mea, numai ca acum alte sunt pretentiile!!!O tempora, o mores….

By: crissa

crissa — Tue, 05 May 2009 21:30:53 +0000

inghetata aia gen pachet de unt care era de cacao si de vanilie se chema polar,doamne cat era de buna,ce as vrea sa mai mananc o inghetatta din aia

By: seyron

seyron — Thu, 29 Jan 2009 14:10:08 +0000

Inghetata Doina avea un ivelis de ciocolata(daca imi aduc eu bine aminte ciocolata era numai pe jumatate din suprafata inghetatei).Era chestie de sansa sa nimeresti cand o desfaceai, partea cu ciocolata!

By: Alex

Alex — Tue, 06 Jan 2009 11:01:10 +0000

Se mai gasea pe la cofetarii inghetata de 3 lei, din dozator, avea consistenta unui sirop inghetat, daca nu o mancai repede, se transforma in sirop. Cornetele erau crocante, inghetata era “de fructe”…ce de amintiri….

By: scabie alexandru

scabie alexandru — Tue, 21 Oct 2008 09:33:35 +0000

ai dreq comunisti