LaTrecut

am prin casa si smecherie de-aia cu care sa te uiti la diapozitive, tre sa le caut

eu aveam benzi basf…..

Tin minte, ca ieri, cand ne-a adus la gradinita un proiector( sau cum se chema) si am vazut pentru prima data Cartea Junglei…

“Omul de sare”, “Harap alb si merele de aur”- o uram pe tovarasa, dar iubeam povestile

Am avut proiector de diapozitive, dar pana la urma l-am demontat ca sa ii iau lentilele. Gasisem intr-un Tehnium cum sa faci luneta, si imi trebuiau lentile.

Lolec si Bolec, desenele lui Ion Popescu Gopo, Oblio…

Emil si detectivii rules!

“Povestea cu ursu’ pacalit de vulpe” leaves all competition in the dust!!!
😀

Si mai aveam diapozitive cu Motanul Incaltzat, Greuceanu (parca) si Capra cu trei iezi. De fapt astea pe langa o groaza de altele pe care nu le-am forjat atat. Dar aia cu ursu’ pacalit de vulpe i-a exasperat pe ai mei…

CMEHA Symbol, primul meu aparat foto…
l-am cumparat din Tiraspol, cu o sacosa de filme (plenki) care nu aveau caseta si erau infasurate in hirtie neagra, de trebuia sa le schimb sub plapuma sau incuiat in baie, ca lumina rosie nu avea…
tata facea poze cu un Zenit, nu stiu ce s-o mai fi ales de aparatul ala…

iar diapozitivele erau DVD-ul vremii respective…
alba ca zapada, fat frumos din lacrima, croitorasul cel viteaz…
mama, ce vizionari mai faceam…

Cum de ati uitat de Turtita! Si de povestea cu Baba Dochia…Nici eu nu le mai am din pacate. Le-am dat unor prieteni cu copii mici. Sper sa se uite le ele pentru ca pt. mine era o sarbatoare cand trageam jaluzelele si se facea intuneric si de abia asteptam sa le vad proiectate pe perete. Sunt lucruri pe care nu le poti uita niciodata si o sa am grija sa conytribui si eu la siteul asta cat mai mult!

povestea lui ivan turbinca,
danila prepeleac,
povestea bobului de grau,

ce imi placea mira aia de calibrare a claritatii cu o gramada de cerculete, pe care tot incercam sa o reproduc cu compasul….

cind am mai crescut, foloseam proectorul si acea imagine, la globul rotativ cu oglinda. se crea in camera o atmosfera de parca ningea.

uau….da! ce mai invidiam copiii care aveau asa ceva. mi se parea suprema implinire la un moment dat…ma gindeam ca daca as fi avut asa ceva in casa nu as mai fi iesit afara. cum trageau draperiile, cum era intuneric si parca in alta lume…

stie cineva de unde pot lua desene ccu MIHAELA sau PATRATEL ?
dau la schimb
sorin.opreanu@gmail.com

Eu am făcut poze pe diapozitive! 😀 Alea făcute pe format mediu (cu celebrul “Pentacon” SixTL R.D.G.-ist) au dat calitatea unui digital.

“Neghinita”

Va rog frumos.Are cineva de vanzare diafilmcu diafilme .Al meu s-a stricat de cat de mult l-am torturat .Acum sint la randul meu mamica si tare as vrea unul pt copilasul meu.Astept un semn .