LaTrecut

eu n-am avut cuplaj dar stiu despre ce e vorba; desi era super naspa pentru cei “cuplati” pe mine ma amuza si acum ideea 🙂

hehe..eu ascultam ce vorbea vecina la telefon. vremuri frumoase. bine mai rar era linia libera.

Doamna Stoica: ” Mai lasa draga telefonul ala ca vreau si eu sa vorbesc” .

– ALO?! Cuplaju?!
– Nu tovarasa, se lucreaza, suntem baietii de la telefoane!

hahaha.. eu am avut probleme cu “cuplajul” pana acum vreo cativa ani.. era de-a dreptul frustrant..

hehe,ce tare:))

Ai mei au facut naveta 11 ani la vreun kilometru de casa, la bunica. Ea avea telefon si noua nu ne mai montau odata. Cand ni l-au pus (688.87.79, tin minte si-acum!) aveam un “cuplaj” cam betiv. Stiu ca am avut o problema mai demult si a trebuit sa il sunam la usa. Asta vine in sort si cu o palarie de vanatoare cu pana de fazan pe cap! Mama ii spune care era faza, el se chinuie sa para ca a inteles, cand defapt era beat cui, iar la final maica-mea nu s-a putut abtine si i-a zis: Dom’le, vedeti ca aveti niste bancnote de 1000 de lei pe jos! La care el se uita ciudat si isi cere iertare: Eh…asa-i la noi, mai mizerie! *hic!

Apropo de telefoane, imi place ca vocea de la “ora exacta” e aceeasi ca si acu 20 de ani (n-o fi imbatranit roboru’ ala?)

Iar dupa Revolutie, toata lumea isi cumpara Cuplofon. Era acea cutiuta mirifica care “te decupla” si iti permitea sa folosesti si telefoane de generatie mai noua, adica cu taste sau cordless, fata de clasicele cu disc. Iar daca stiai sa te joci cu firele il mai incarcai la factura si pe vecinu` de cuplaj…

Ce coincidenta, si noi am avut cuplaj cu o baba nasoala care tragea cu urechea x(. De… o fost informatoare.

Aveam acasa telefon cuplat. Cred ca firul secundar. Asudam langa telefon pana prindeam ton. Ca inlegile lui Murphy, cu cate aveai ceva mai important de vorbit, cu atat venea mai greu tonul. Si dupa ce venea, aveai sanse mari dupa ce formezi sa nu mai sune. Si ia-o de la capat…
Erau niste tehnici ca sa vina tonul: sa formezi zero, sa apesi inceeeeeeet furca pana cand se auzea o descarcare electrica si altele. Apropo de apasat furca: In scoala generala am invatat ca se putea face apel batand in furca numerele, cu scurte pauze intre ele. adevarat! chiar functiona! iti trebuia, e drept, ceva dexteritate. am folosit ce invatasem cand eram mic in armata, pe telefoanele cu lacat la 1 🙂

Cuplajul… Si noi am avut asa ceva.
Zero (sau doi de zero) trebuia sa formezi pentru a obtine fir cu orasul din institutii. Centrala se apela cu 05 sau in alt mod.

Apropo de telefon, isi mai aminteste cineva ca printre numerele alea scurte ca ora exacta, ambulanta etc era si ‘broscuta oac’? Sunai si zicea oac oac de cateva ori si gata, mama ce mi-i pusesem pe ai mei in cap, ca sunam cu inversunare, doar-doar si-o fi schimbat sau imbogatit repertoriul :))

mai tineti minte vorbitul pe fir? (un fel de early chat room :d )