cheia de gat
Dupa spartul prezervativelor parintilor nostri de catre cadrele antrenate ale securitatii si dupa vanarea doctorilor ce faceau chiuretaje clandestina a urmat, fireste, boom-ul demografic.
Asta s-a tradus ulterior prin invatat pe trei schimburi la scoala si aparitia tenisilor de dragasani ca accesoriu la uniforma de pionier.
Cum statul avea nevoie de oameni muncitori si nu de parinti responsabili, copiii astia atat de mult doriti au ramas cam cu pantalonii in vine. A aparut termenul “Ma duc pe-afara!” si “Pune-ti cheia de gat!”
E, aici ne oprim sa analizam:
– snurul
snurul era pentru cheie precum castile pentru iPod. Snurul facea diferenta. Cei mai saraci aveau snur de ata groasa de canepa care te taia la gat. Sportivii aveau snur de tricolor, amintind intr-un fel de medalia luata de Nadia. Majoritatea facea greseala sa aiba snurul de la cheie confectionat din elastic. De ce greseala? Ca aia marii trageau de cheie si iti spargeau dintii. Fetele aveau snururi rosii. Baietii cu snur roshu erau fatalai, singura scuza fiind: E cheie lu’ sor’mea, bah!
Snurul avea gust. Tineti minte gustul sarat al snurului de cheie? Imi placea teribil, tin minte ca odata am supt un elastic gri si l-am scos din gura alb…Hehe
-cheia
Asta era practic temelia! Aici se vedea cine esti si de unde. Aveai cheie banala insemna ca esti mutat in bloc de la inceput, toti aveau aceleasi yale, acelasi rand de chei. Aveai cheie mai veche? Atunci stateai la bunici si aia mari te puteau bate mai usor, bunicii nu sunt buni la sprint. Daca aveai norocul, dar ce zic norocul, privilegiul de a avea yala pe bile, deci cheie fara zimti insemna ca ai rude pe-afara, deci implicit aveai si guma si ciocolata, pepsi, nebunie curata
se baga cineva la o expozitie de chei de gat? ar fi tare si cum ideea e lansata, de curatori nu ducem lipsa. Facem?
da, asa ma lauda mama cu mine: “copil chinuit, nascut (adica la oras), cu cheia de gat” :))
um, “copil chinuit, nascut ‘pe asfalt’ (adica la oras), cu cheia de gat” nu merge cu >
hahaha eu am 22 de ani si tot mai port cheia la gat! acuma nu ca ma obliga cineva dar imi place… daca stau bine si ma gandesc cred ca m-am trezit cam tarziu ca sa arat ca am yala pe bile:))
asa se lauda mama* … darn i`m retarded today:(
nu-i nimic eh.. te intelegem.. te-a napadit nostalgia.. si pe mine, sincer.. probabil de-aia si scriu ca sa ma aflu-n treaba heheh
Dupa nebunia cu cheia la gat urma nebunia hainelor; am gasit In Poiana lu’ Alecu o abordare a subiectului dintr-un punct de vedere diferit, acela al promovarii in randul maselor!
eu mai am chei veki,adik ai mei nici acum nu au skimbat yalele…deci pot sa va ajut pt expozitie 😀
………cu conditia sa-mi dati cheile inapoi pt k ink la folosesc
aveai breloc erai ciumeg
odata am pierdut cheia de la gat ca s-o copt elasticu si s-o rupt si am stat in fata blocului pana la 3.15, mort de foame si de sete…
de cate ori nu mi-am luat-o pentru cheia aia ca tot o pierdeam si de cate ori nu am schimbat iala din acelasi motiv
luna… si cheia pierduta. Copchil imbecil ce eram.Duamni
Cata filosofie mai ai in tine wai cu cheia si snuru, brelocu cu ciumegu, bila si yahla lu’ peste, zimtzii si rudele de afara, sprintu si bunica, valeuuuuuuuuuu LOL
Esti la drept cumva?
frate-miu avea elastic si odata si-a tras de elastic si ia dat drumu… in tampenia lui…vreo 5 minute nu a avut aer nu stiam ce sa ii fac …
si acum daca ii dai un ciocan si un cui in mana la fel face asa ca …nu e nimic schimbat …acum isi pierde cheile pur si simplu…”cine mi-a luat cheile?”
Salut
In fiecare seara ma plimb pe aici dar nu am comentat niciodata eh…sa va zic faza tare ca si eu am patitzit-o odata…ma facusem mai marisor eram prin scoala generala si …nah…deja era “gay” sa ai cheile de gat (sunt din Bucuresti) si …am renuntzat sa le mai tin de gat si facusem rost de un breloc verde “super cashto” si il tineam atarnat de gaica blugilor cand ma duceam cred asta ca era prin clasa 5-a cand nu mai era nevoie de uniforma…apoi ma dadeam eu jmecher ce eram cu brelocul ala pana l-am uitat pe banca…am ajuns acasa…innebuneste cheile din parti…moooama…eram terminal am asteptat pe scara blocului pana cand m-au “ridicat autoritatile”… imi amintesc ca erau asa de paranoici …”ca te-au urmarit hotii …o sa intre peste noi in casa” si mi-am luat-o 😀 la greu atunci…si pana mi-am amintit …le lasasem la scoala pe banca si colegu din spate le-a luat…dupa ce am cautat la vreo 20 de colegi din cartier cu tata dupa mine care ma tinea numai de urechi sau de perciuni sau de guler…ajung la un coleg…”auzi ma ai cheile mele?, printre lacrimi”….si ala zice “bine ma ca ai venit dupa chei…vroiam eu sa ti le aduc!” 😀 thank god!
eu am si acum cheile alea…erau doua, una sus alta jos…nu am pierdut niciodata cheile, m-a ferit Dumnezeu……voi ati mirosit vreodata cheile?au un miros specific….
He he…dupa evenimentul ala …le-am tinut iar de gat…si le tineam in dinti cateodata la propriu…stiu si gust si miros…patzit! 😀
apropo mooama hai ca mi-am amintit…prin 92, 93 asa pustan fiind ma jucam prin betoniera…ca era un loc radiind a comunism, si era cool pentru noi..descopeream tot felul (am copilarit prin mizeria din sectoru 3 prin balta alba) si …ne facusem niste pungi, care aveau la capat prinse cu sarma niste suruburi cu o piulitza apoi in aceeasi piulitza filetam inca un surub…eh intre cele 2 suruburi puneam fosfor de batz de chibrit strangeam bine suruburile in acea piulitza luam de punga…si le aruncam in sus…cand aterizau pe asfalt…pocneau super tare…daca-ti pica in cap sau pe vreo masina…sau nah…fugeam toti de la locu faptei ca potarnichile…nu am vazut accidente cu asa ceva…si mai erau “aia mari” care se jucau cu tzevi dalea cu carbid…copii 😀 si mai erau placile alea de lemn cu 4 rulmenti care-i enervau pe ai mei ca scoteau un zgomot infernal cand se tarau pe asfalt….si ii amenintzam ca o sa-mi fac si io carucior dala
…si ne mai jucam cu portofelele cu surprize 😀 chiar “portofele” se numea jocul ala…si cine dadea cel mai departe castiga si lua surprize de la ceilalti…eram maestru aveam 10 portofele pline si unu de tavaleala 😀 apoi ne tziganiseram (cica) si jucam gropitza ca ziceam ca e joc tziganesc…jucam la malai…si ne jucam de-a navele spatiale pe un copac deformat din spatele blocului din care am cazut de nenumarate ori si plangeam …ca eram mic 😛 si strigam la mama …si imi ziceau aia ca sunt ofticos…hahahahahhaahahha
snurul la gat…ok…dar cheia? cheia era rotunda si aramie. asta pentru cei care stateau la bloc…si toate cheile aratau la fel. imi amintesc ca stateam adesea sa compar chei si rar era vreo diferenta esentiala. nici vorba de chei patratoase si argintii ca in ziua de azi…eu adesea pierdeam cheia, cu tot cu snur, indiferent ca o tineam la gat sau nu si era o intreaga harababura dupa cu schimbarea butucului. eu abia astepta sa mai schimbe butucul, doar doar noua mea cheie va fi mai speciala…deznadajnuita, primeam aceeasi cheie rotunda aramie insipida si neinteresanta 🙂
Snurul de la gat…..ha…memories…cheia la gat am purtat-o destul, dupa aia cand m-am smecherit aveam carabina, ce-i mai invidiam pe aia care aveau si eu nu…..iar privitor la brelocuri, tin minte, brelocurile di sarma impletita, de obicei aveau forma patrata (n-am stiut niciodata sa confectionez asa ceva) :((
Oricum, pe langa utilitatea lor de a deschide usa, cheia (aia patrata) mai avea darul de a deschide robinetele alea fara fluturas, se potriveau perfect, eram tare mandru ca aveam cheie d’aia si gasca se satura de apa datorita mie….:)
sa mor eu daca nu sugeam sfoara la cheie,
sa mor io daca nu am supt la cheia aia jegosa la scoala cind ma plictiseam de povestile cu tovarasu’ si tovarasa’…avea un gust excelent, metalic, sarat, placut in trecerea timpului…n-am pierdut cheia, dar mereu veam frica asta fantastica…am crescut asa. cu ea la git, fara sa stau pe strazi prea mult.
am avut o copliarie normala pt acele vremuri, cu bucurii si tristeti.
Buna istoria cu cheia. Si eu am avut cheia la gat o perioada…Pana m-am smecherit si cand mi-am pus breloc de sarma telefonica impletita, si am si pierdut-o. Imi aduc aminte ca azi, ptr ca am pierdut-o iarna in spatele blocului in zapada….Culmea a fost ca primavara am descoperit-o odata cu ducerea zapezii….:) Si acum ca-mi aduc aminte, primul meu ceas (un Cornavin…sau asa ceva) l-am pierdut tot pe la varsta aia (pe la 12 ani credka)….Asa suparat pe viatza mergeam noaptea pe strada uitadu-ma pe langa gardul viu de la blocuri, pe langa boscheti si borduri….Culmea a fost ca am gasit un altu 🙂 Era un nume rusesc si era mai greu si mai aratos ca al meu…Avea curea metalica rupta la un capat 🙂
Si citind prin zona, mi-am mai adus aminte de ceva….Era un joc tare haios…Nu avea nume, insa luam un portofel uzat sau ceasul aratos al unui amic si-l legam cu atza…Apoi il pueam asa langa bordura, iar noi ascunsi printre plantele din fatza blocului…Cum pica cate un smeker care il vroia, cum trageam de atza si radeam de numa ce fatza de incredul punea individul cand vedea ca pertofelul lua viteza….Si daca ma iau cu vorba, alt joc de “societate” era sa umplem o minge sparta (de-aia de 13 lei pe vremuri…; vorbesc de vremurile cand Snagovul era 8,25 Lei si Carpati-ul fara filtru 3,25 Lei)….o umpleam mingea cu pietre de-alea rotunjoare…da mari….Apoi o puneam in mijlocul trotuarlui aranjata in asa fel incat gaura sa fie sub minge…sa nu se vada, ne suflecam pantalonii de trening si ne adunam asa vre-o 5-6 ca si cum am fi jucat fotbal…Cum venea cate un paganel incepeam sa strigam…”Neneaaaaaaaaa….ne puteti da mingeaaaaaaaaa?”….dupa care bine-nteles, omu, saritor, lua umpic de viteza si tragea cate-un shut la mingea aia care aparent era ushoara (cantarea in mod normal cam 300 de grame). Surpriza lui era cand minjea facea cam 1 metru jumate si el sarea peste ea cu o durere de picior si nu de putine ori cu pantoful rupt….Ne prapadeam de ras….Mai era cate un viteaz care isi baga piciorul in durere si incepea sa fuga dupa noi, da veci nu au prins pe nimeni….
Si acuma rad cand ma gandesc ce idei tampite aveam…. Imi mai aduc aminte de o faza cand din plictiseala…stateam asa 3 prieteni pe o casutza de-aia de contoare de gaz (era tipica prin cartierele unde gazul s-a bagat dupa ce s-au construit blocurile)….si ne uitam la masinile care treceau pe strada…Era noapte, iarna si ningea de numa…Incepem noi sa facem bulgari de zapada si sa aruncam in masinile care treceau greoi prin strada care era plina de zapada ca de obicei…. (era epoca de interzicere a circulatiei pe durata iernii…da inca nu intrase in vigoare)….La un moment dat, arunc un bulgar si ghinionul face ca bulgarul sa treaca prin geamul, din dreapta,deschis al unei dacii 1300 si sa-l izbeasca pe conductor in cap. Asta opreste masina si se da jos furios de numa si cand se uita, vede pe un prieten de-al nostru care tocmai ieshise din scara blocului cu galeata de gunoi sa o duca la container…Incepe sa urle la el si sa o ia la fuga dupa el….Amicul nostru dintr-o data se vede cu un isteric care urla cat poate si care fuge amenintzator catre el…si arunca galeata de gunoi si o ia la fuga….Noi am ramas inlemniti pe casutza aia de gaz si am inceput sa radem ca apucatii vazand amicul nostru cum iesea dintr-o scara a unui bloc din fatza si intrand in alta…cu individul dupa el….Iesea dintr-o scara si intra in alta (erau scari de-alea cu doua iesiri). Vre-o zece minute a durat distractia…pana omul s-a obosit, s-a urcat in mashina si dus a fost….Cam tot asa ne distram si de betzivanii care se intorceau acasa…sau erau in tranzit de la o carciuma la alta…Cum se intuneca repede…strigam la ei sa le atragem atentia…apoi o luam la fuga….Ei o luau dupa noi, dar veci nu au prins pe nimeni….Mai imi aduc aminte de carbitul care-l luam de la constructii (se uza ptr sudura credca…produsul acetilenei…..cred) si faceam explozii in sticle cu apa….Apoi il aruncam intr-o balta si dadeam foc apei de se cruceu multi care treceu pe strada si vedeau ca iese foc dintr-o balta banala…..Astea erau distractii in comunism…
…P.S. Ceasul rusesc se chema Sekunda 🙂 Mi-am adus aminte dupa o noapte de gandire 🙂
Bravo. Mi-a facut placere sa citesc toate acestea , surpinzator cat de multi putem avea amintiri similare :))).
Pot spune ca nu am purtat decat de vreo 2 3 ori “cheia de gat” pentru ca mama a nascocit o metoda inedita pentru a impiedica pierderea cheii. Pe scurt cheile erau prinse pe un elastic, elastic care la randul sau era prins cu un ac de siguranta de interiorul buzunarului (metoda cred ca ar trebui patentata). Ce-i drept se mai intampla ca acum sa se desfaca si sa mi se infiga in picior.