Ar mai fi de mentionat la obiecte pentru scoala, dar din pacate nu stiu unde putem gasi imagini, penarele chinezesti. Erau facute dintr-un plastic alb, se inchideau cu magnet, faţa era moale, căci capitonata cu burete si aveau un desen dragut. Eu imi amintesc de un penar cu un cocos, de unul cu niste bambusi si de altul cu doua veverite si niste ghinde.
Stiu si pe ala din lemn cu Micky Mouse. Dar eu nu vorbeam de penarele cu fermoar, ci de alea cu magnet, aveau si oglinda in interior.
Cit despre stilourile chinezesti, eu inca mai am stiloul din clasa I, am scris cu el pina ce-am mers la facultate. Acum am dat-o pe pixuri, da’ stiloul ala inca mai scrie. Mai cauta marfa chinezeasca de calitate in ziua de azi! 🙂
penarele chinezesti alea cu magnet 🙂 pentru fete erau cu oglinjoara in interior si compartimentate ca la carte: pentru stilou, creioane, carioci, guma de sters 🙂 etc. ce rau imi pare ca nu le mai am 🙁
Ptervs ok 🙂 felicitari dookie zici ca e nou nout ariciul ala 😛 parca mai erau si alte chestii de lemn sau plastic pentru biouri – seturi, chiar nu stiu cine le folosea: mapa + suport de creoin etc.
La capitolul radiere:
– cele autohtone, cu o girafa pe ele, facute dintr-un matierial cam dur care rupea foaia
– cele chinezesti parfumate si impachetate intr-un celofan care avea un urs panada care mananca frunze de bambusi, frumos colorate si parfumate, dar nici astea nu stergeam ci mizgaleau
– care era profi avea Koh-i-Noor Made is Czechoslovakia , calitate jos cu palaria.
daca aveai penar dinala chinezesc parca aveai laptop in ziua de azi la scoala. Mi-a cumparat tata de nustiuunde de la nustiucare pila la nustiucedepozit ca nu se gaseau oriunde si eram ca un rege la scoala ca nu mai avea nimeni, ce tare eram, si profesorii se minunau. Defapt era o bucata de plastic ieftina si de ckat care daca te asezai pe ea se facea bucatele, dar nu se compara cu penarul ala clasic de lemn de juma de kila, care daca te enerva un coleg aveai cu ce sa-i dai in cap.
Eu n-am vazut la viata mea arici de-astia. In schimb am confectionat un suport pentru creioane din prima nuca de cocos pe care am mancat-o in viata mea. Imi amintesc ca s-a strans toata familia sa vada ce minune contine coaja aia tare. Dupa indelungi ciocaneli am decis sa o taiem pe din doua cu bomfaierul. O data continutul consumat, am luat cele doua coji si le-am ciuruit cu bormasina, iar in gauri puneam creioanele.
Ca tot e vorba de instrumente de scris…creioane chimice ati avut? Din acelea care daca erau umezite “scriau colorat”? Doamne…eram vesnic cu limba mov :))
hahahaha imi aduc aminte ca atunci cand ma jucam cu soldateii si “omuleti” , il implicam in joc si pe Dumnul Arici :)) =)) El era ala mare si greu de doborat ! hahahaha ce amintiri………
Ar mai fi de mentionat la obiecte pentru scoala, dar din pacate nu stiu unde putem gasi imagini, penarele chinezesti. Erau facute dintr-un plastic alb, se inchideau cu magnet, faţa era moale, căci capitonata cu burete si aveau un desen dragut. Eu imi amintesc de un penar cu un cocos, de unul cu niste bambusi si de altul cu doua veverite si niste ghinde.
Hey, am avut şi eu un arici de creioane. Al meu era crem spre portocaliu. 🙂
@Iliuta: am eu penar d’ala chinezesc [dar e cu fermoar] + una bucata penar de lemn cu Micky Mouse pe el + stilouri chinezesti, etc! 😛
Stiu si pe ala din lemn cu Micky Mouse. Dar eu nu vorbeam de penarele cu fermoar, ci de alea cu magnet, aveau si oglinda in interior.
Cit despre stilourile chinezesti, eu inca mai am stiloul din clasa I, am scris cu el pina ce-am mers la facultate. Acum am dat-o pe pixuri, da’ stiloul ala inca mai scrie. Mai cauta marfa chinezeasca de calitate in ziua de azi! 🙂
Si pun pariu ca avea penita de aur sau de argint — mama, ce suparati au fost ai mei cand am pierdut primul stilou…
Penarul de lemn cu Micky Mouse avea si un abac (numaratoare) integrat: deh, nu era pe vremea aia laptopuri, PDA-uri si alte electronice 🙂
penarele chinezesti alea cu magnet 🙂 pentru fete erau cu oglinjoara in interior si compartimentate ca la carte: pentru stilou, creioane, carioci, guma de sters 🙂 etc. ce rau imi pare ca nu le mai am 🙁
Penarul de lemn + stiloul chinezesc [scuzati calitatea, dar nu am rabdare sa trag la poze pana iese ceva ca lumea si nici cunostintele necesare 🙁 ]
lasa ca e ok 🙂 misto rama:P ce revista e sub penar? nu pare a fi “din trecut”
Ah, nu pot sa spun ca as face reclama si nu vreau [indiciu: luxul la el acasa] :P!
Am si eu unul, doar ca e galben si mai ingrijit 😛
mda, vad ca nu pot baga imagine, poate merge un link catre poza?
http://www.runzu.com/arhiva/4others/arici.jpg
Ptervs ok 🙂 felicitari dookie zici ca e nou nout ariciul ala 😛 parca mai erau si alte chestii de lemn sau plastic pentru biouri – seturi, chiar nu stiu cine le folosea: mapa + suport de creoin etc.
A mai avut cineva stilou Albatros, mic, albastru, care-ti pata mainile in fiecare zi? 🙂
era o dementza cu ariciu’ ala. ca de altfel si cu penarele chinezesti. sau trusele de matematica. n-aveai un item d-ala, nu erai om.
La capitolul radiere:
– cele autohtone, cu o girafa pe ele, facute dintr-un matierial cam dur care rupea foaia
– cele chinezesti parfumate si impachetate intr-un celofan care avea un urs panada care mananca frunze de bambusi, frumos colorate si parfumate, dar nici astea nu stergeam ci mizgaleau
– care era profi avea Koh-i-Noor Made is Czechoslovakia , calitate jos cu palaria.
“penarele chinezesti alea cu magnet 🙂 pentru fete erau cu oglinjoara”
stiiti unde sa geseste a sa ceva?
daca aveai penar dinala chinezesc parca aveai laptop in ziua de azi la scoala. Mi-a cumparat tata de nustiuunde de la nustiucare pila la nustiucedepozit ca nu se gaseau oriunde si eram ca un rege la scoala ca nu mai avea nimeni, ce tare eram, si profesorii se minunau. Defapt era o bucata de plastic ieftina si de ckat care daca te asezai pe ea se facea bucatele, dar nu se compara cu penarul ala clasic de lemn de juma de kila, care daca te enerva un coleg aveai cu ce sa-i dai in cap.
ariciul plastic aparut si facut furori prin 1988
Eu n-am vazut la viata mea arici de-astia. In schimb am confectionat un suport pentru creioane din prima nuca de cocos pe care am mancat-o in viata mea. Imi amintesc ca s-a strans toata familia sa vada ce minune contine coaja aia tare. Dupa indelungi ciocaneli am decis sa o taiem pe din doua cu bomfaierul. O data continutul consumat, am luat cele doua coji si le-am ciuruit cu bormasina, iar in gauri puneam creioanele.
Ca tot e vorba de instrumente de scris…creioane chimice ati avut? Din acelea care daca erau umezite “scriau colorat”? Doamne…eram vesnic cu limba mov :))
hahahaha imi aduc aminte ca atunci cand ma jucam cu soldateii si “omuleti” , il implicam in joc si pe Dumnul Arici :)) =)) El era ala mare si greu de doborat ! hahahaha ce amintiri………