LaTrecut

Eu am avut un Vilia.
Un prieten avea un Fed iar un var de-al meu un Zorki.
Cei mai avuti isi permiteau Zenit si Praktika.

Nostalgicii de Lomo (Smena fiind si el un Lomo) sint la curent, desigur, cu situl http://www.lomography.com/ si cu grupurile de pe Flickr 🙂

Smena Simbol un fel de Smena 8, dar pirghia de armare tragea si filmul pe o noua pozitie.
Zenit aparat de aparat (SLR)

Eu aveam Praktica. 😀 Si abia acum aflu ca eram neam de mosier. Of, daca mi-ai fi spus mai devreme….

🙂

Aveti idee, la un moment dat se gaseau niste blituri d’astea chinezesti pe baterii d’alea de 12 volti care se poatriveau in suporturile de pe aparatele astea … se mai gaseste asa ceva?

Mai Geea, trebuie sa recunosti ca Praktika era un aparat scump (plus ca nu prea se gaseau), asa ca da, esti neam de mosier. 🙂
Vizare prin obiectiv, telemetru (aveai un cerculet impartit in doua pe orizontala in mijlocul imaginii din vizor, invirteai de inelul de distanta pina cele doua jumatati se suprapuneau) , exponometru, tot ce vrei. Si cine se pricepea sa-l foloseasca, facea poze de poze.

Cit despre blitzuri, eu aveam unul tot rusesc, 700 de lei am dat pe el (n-am mincat placinta in pauza la scoala si am strins astfel bani un an de zile, plus ce mi-au mai dat ai mei), scria in ruseste pe el: electronica fotovspîşca si era facut parca intr-una din tarile baltice, parca la Talinn, pe strada Kalinin 🙂

Da’ voi ati prins vremea cind nu se gaseau filme alb negru la magazinele Foto-muzica? Cind totusi se gaseau (Azomures, 21DIN) iti dadeau un film alb-negru daca mai luai alaturi si doua diapozitive OR-WO de 24 de pozitii.

Blitzul ala de care spui tu avea cutie din aia pentru acumulatori de trebuia sa umbli cu ea dupa tine de cate ori trageai poze noaptea? 🙂
Eu am gasit pe aici un blitz Norma Fil II M made in USSR!

Exact, cutie din aia avea 🙂 Se bagau in ea 4 baterii R20 si cind bliţul se incarca, se auzea un ţiuit vreo 30 de secunde, poate chiar un minut.
Dar bliţul nu-i acela din imagine. Cred ca am avut o versiune mai noua. Parca tot Norma se chema …

Dar de aparatele Cheika ati uitat,parca tot rusesti erau,ai mei aveau unul care impartea o pozitie in doua,faceai cu el 74 de pozitii in loc de 32.

Mai era un mecanism cu oglinzi cu care focalizai de o rotita pana cele doua imagini care le vedeai initial se suprapuneau, astfel afland distanta pana la obiectul vizat (se citea de pe rotita). Astfel, copil fiind si fara simtul distantei, reuseam sa fac poze super clare cu aparatul meu Smena, la care dupa cum bine stiti trebuia sa “ghicesti” distanta.

eu si acuma mai am unul de asta..e un ic cam uzat …dar merge pentru colectie 😀

Fratilor,subiect greu asta cu foto.Tone de amintiri .Incepand cu “tigaitza”aia de Etiud pe film lat ,o panarama de aparat(costa 70 de lei parca),cu Smene imprumutate cand era sa facem printre prieteni.Cand aparea un eveniment mai deosebit cautam un Fed ,o Ceaika cel putin.De Zenit ,Praktica si ce mai erau la categoria” de luxe”nici pomeneala sa gasesti pe la baieti cu toate ca eram la curent cum functioneaza si ce performante dispuneau.
Satul de umilintele cu imprumutatul,prima investitie majora(dupa uriase sacrificii)a fost un Vilia.Cel mai tare eram in bloc cu asemenea achizitie .Bucuria nu a tinut prea mult ,pt ca aparatul cu pricina nici dupa 2 luni, nu mai inchidea complet obturatorul si in toate cadrele de pe negativ aparea asa ,misto, o pata drept in mijlocul imaginii.Cei de la garantie nici nu au vrut sa auda de reparatie sau de o posibila inlocuire a aparatului defect.
Spuneau ca eu l-am paradit desi incercam sa le dovedesc contrariul ca nu era asa ,m-am lasat pagubas .
Apoi” laboratoarele” foto incropite ad-hoc in baie, cu pozele alb-negru puse la scurs pe peretii de faianta,masa de lucru fiind prelungirea mesei din sufragerie, asezata pe cada de baie ,care pana la urma s-a coshcovit de atatea zoaie de revelator si fixator .Mama ce cafteala am luat de la tata cand cu ocazia unei petreceri a realizat ca lemnul cu pricina nu mai intra in acel locas.:))
multe amintiri fratilor,dar hai ca iar m-am lungit

Mai Dan, parca as fi vorbit eu 🙂
Mai putin faza cu Vilia care a refuzat sa mearga. Vilia al meu mi l-a cumparat taica-meu de ocazie de la un fotograf din tirg. Avea un defect, nu-i mergea contorul de poze. Dar poze facea. Merge si in ziua de azi, il am de 16 ani.

sa invirt putin cutitul in rana ???

isi mai aduce cineva aminte de ZENIT FOTO SNIPER????
ala la cutie din piele, de ziceai ca-i pusca????
pentacon six? exa 1B?

si sa fim seriosi, etiudul ala, ar putea foarte bine fi considerat precursorul “savonierelor” de azi, focus free, point & shot?? ca sa nu mai spun ca facea niste poze SUPERBE!!!!!!

Da,am avut privilegiul sa “trag ” cateva cadre cu el ,eram deja marisor pe la un club foto.Cat despre Etiud ,stiu ca scotea misto ,dar noi doream ceva mai performante cu multe reglaje manuale etc:)

ciao oameni. am o intrebare…
Am si eu un vilia, CE SA FAC CU EL? :))

Fac un comentariu cam la 3 ani de ultimul, eu m-am apucat in gluma sa strang dupa revolutie ceva din aparatele mentionate de voi, acum am vreo 40-50, le-am dus la casa de vacanta din Delta Dunarii- Chilia Veche, si cred ca doresc sa fac un mic muzeu al aparatelor foto si despre fotografie, am iesit anul acesta -2009- la pensie, si sper sa am timp, cine vrea sa ajute la idee il astept la sediul sus mentionat, cu un email inainte, pana atunci sa auzim numai de bine, viorel