Stropitul (udatul)
capsulele de sifon m-au facut sa-mi aduc aminte de bataile cu sifon… mai exact.. dupa ce stateam la coada la sifoane cu ceilati copii, pe drumul spre casa invariabil unu din noi incepea sa ii stropeasca pe ceilati.. si iesea bataia cu sifon… si mai interesant daca era iarna 🙂
cele mai misto erau sifoanele old school.. alea de sticla, grele si mari. erau si unele de lux.. cu plasa metalica ingrijita.. mai tirziu au aparut si cele din peturi de cola.. not the same…
dar adevaratele batai cu apa se intimplau zilnic cu renumitele pistoale cu apa de 3 lei si cu elefanteii de 5 lei. evident elefanteii erau mai tari.. design unic, mai mari decit pistoalele, mai usor de strins si se stricau mai greu. cine era smecher avea seringa de plastic.. extrem de rare pe vremea aia… cu alea chiar aveai precizie si jet!
Mai exista o varianta “bazooka” pentru stropit: recipientele acelea albastre ori verzi pentru DERO lichid, in al caror capac faceai o gaura cu un ac/cui inrosit incins in flacara.
Nu erau prea precise, dar aveau capacitate mare si jet sanatos.
dar pungile cu apa aruncate direct in curtea scolii ce aveau? 😛
Pfoai de capul meu, cate sifoane am carat la viata mea! … aveam acele suporturi de sarma in care intrau cate 2 sifoane. Si stateam la coada. Si auzeam masinaria aia de umplut sifoane de care imi era cam frica. Facea TACA TACA – TACA TACA. In sifonarie era plin de apa pe jos si mirosea ciudat, un miros de metal umed si cauciuc – parca si acum il simt. Cat era sifonul? 50 de bani?
Oh da, aveam in camara o colectie frumoasa de sifoane. Acelea mici din sticla groasa, verde. Apoi cele protejate frumos cu plasa de sarma. Si, teroarea mea, sifonul XXL, era INALT si turnat din ceva metal, cred ca avea multi litri, tare ma enerva sifonul ala!!! Imi iesea sufletul cand il caram. Apoi s-au inventat sifoanele din sticle de plastic, mare usurare. Si apoi s-a inventat apa minerala…si s-a terminat povestea.
Elefantei am avut 2: unul galben si unul albastru. Cel galben s-a spart si dadea cu apa prin mai multe orificii. 🙂
Pfuu, ce mi-ati facut cu site-ul asta. Daca mai caut mult prin memorie poate patesc vreun reset si uit cele trebuincioase in ziua de azi.
La tara, bunicul meu imi facea niste seringi (substituiente pentru pistoalele de apa, elefantei, etc) cu care ma stropeam cu pretenii. Seringile astea erau facute dintr-un segment de cus-cuta; la un capat era gaurit peretele despartitor (dintre segmente) cu cuiul, iar la celalat capat se indeparta. Pe aici se introducea un impingator (nimic altceva decat un bat cu o carpa infasurata intr-unul din capete). Se alimenta dracia cu apa si apoi tzasht in cine se nimerea. 😛
Da imi amintesc, mai ales ca chestia asta cu stropitul ajunsese la moda in scoala. profi faceau politie sa vada cine are astfel de obiecte si le confiscau. Unii si le ascundeau si in pantofi. Toti copiii erau uzi loarca.
noi de bateam cu apa rece din frigider tinuta in faimoasele stile de lapte cele cu gura mare:)